duminică, 29 iunie 2008

de dragoste

să aducem pămînt din pădure să creştem dragostea înaltă mai înaltă decît teiul ce a atins al şaselea etaj cu florile iar cu mireasma şi pe al nouăleasă o creştem deschisă aşa cum e cerul alb deasupra apelor întunecate de stînci apele nistrului pe-nserate stîncile marcate de istorie niciodată nu m-aş fi gîndit că în serile de iunie pe cînd romaniţa şi macul îşi întind pe cîmpii suprafeţele albe suprafeţele roşii apa e de o culoare mai închisă decît cerul iar cerul e mai întunecat decît teritoriile împînzite cu romaniţă adică cele albe o dragoste vreau aşa cum este cerul în vară sau oarecum altfel

ceva care nu se uită

apa sărată îmi deschidea toţi porii
ochii umbriţi tălpile dispăreau din urme
pasul tot mai grăbit nici un miracol nu mă putea opri
ţineam cu tot dinadinsul să-mi termin traseul
îmi auzeam doar respiraţia corectă
ca în ultima sută de metri din alergatul de dimineaţă
sunt lucruri obişnuite pe care ezit să le fac la sat
alergatul de la ora şase de exemplu ici la pădure pînă la drumul ce intersectează staţia de microbuse 129
colo pe dambă punctul terminus era turma de oi
mă ardea vinovăţia cînd oamenii îşi pierdeau timpul şi forţa cu treabă
iar eu fără

un pumn de ani în urmă era şi un coş de baschet în centru
cînd ne adunam să jucăm în 33 cu amicii locali
soarele se furişa exact după tăbliţa aia în care noi ne ţinteam privirile şi asta ne făcea mai încruntaţi
acuma a rămas acolo un loc gol în care sîmbătă babele vînd tot felul de produse inutile

g era în centrul atenţiei el ne povestea diferite peripeţii în care personajul negativ era bunica lui şi noi rîdeam cu poftă nici nu mai ştiu dacă de bunica lui sau de dînsul

au fost multe întîmplări cadre amintiri despre care vorbesc cu un entuziasm de nepotolit jocuri erau multe
dar jocurile se schimbă chiar dacă nu vrei asta ele se schimbă odată cu tine