Tuesday, February 13, 2018

Sonet (V)

Eu am căzut ca frunza în palma ta deschisă
Și-n liniile vieții am prins noi rădăcini.
Ți-am măsurat amprenta cu lacrima aprinsă
De un cuvânt trecut prin jar încins și spini
Înfipți sub stern. Nu-mi este frică
De aceea că voi cădea a doua oară,
Lovindu-mă în pumnul tău închis.
Nu îmi e greu să tai cu o aripă
Un tragic nenoroc în zborul meu prin vis
Din rai în iad, din iarnă-n primăvară...
Și nu mi-e teamă că-n viitor vei fi
O simplă amintire de tandrețe -
Eu nu mă tem cu tine să-mi duc viață zi de zi...
Mi-e teamă numai de a ta tristețe.

No comments: