orhideea a rămas în acelaşi loc
nesfîrşit de rece
în acelaşi loc intangibil
acolo unde simţi cum te pierzi, unde devii pradă
şi începi să te caţări pe ultima speranţă,
să alergi ca fugărit de fantoma unui coşmar
ei te cred pierdut în timp şi spaţiu
un criminal evadat
din propria-i viaţă
rătăcirile te înconjoară, te blochează
tu ştii, cineva te urmăreşte din urmă
halucinaţia
ei nu înţeleg, tu eşti fragil, porţi
sentimente de cristal în jurul pieptului
ai cearcăne de trecut, dar eşti mai curat
decît ploaia,
eşti mai bun
