”Dar ce este viața decât o picătură de rouă într-o picătură de rouă?”

James Clavell, Shogun

"Te-am înțeles doar acceptându-te, m-am înțeles prin același acceptându-te."
 Florin Otrocol

Sursă: http://revelatiata.blogspot.ro/

”Cine este cel care vorbește întruna în mintea mea, pentru că eu sigur nu sunt?”

Dumitru Crudu

    Revista VIP magazin. Omul anului 2016 - la capitolul Literatură, printre cei 23 de scriitori selectați sunt și eu, alături de Dumitru Crudu, Alex Cosmescu, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Aurelia Borzin, Virgil Botnaru, Ion Buzu, Anatol Grosu și alții (eu l-am votat pe Dumitru).

   La capitolul Showbiz puteți vota Carlas Dreams, Mihail Sandu, Akord, Cătălin Josan, Pasha Parfeny sau pe cine preferați.

   Teatru - Alexandru Pleșca, Sandu Grecu, Mihai Fusu etc

plus ale secțiuni...

Intrați și votați!

    ”Karma era un cuvânt indian adoptat de japonezi, aparținînd filosofiei budiste, care se referea la soarta unui individ în această viață, soartă determinată imuabil de faptele sale dintr-o existență anterioară, faptele bune conferindu-i o poziție mai bună în această viață, iar cele rele reversul. La fel cum faptele din această existență aveau să afecteze întru totul viitoarea renaștere. O persoană se renăștea mereu în această lume de lacrimi până ce, după suferinți, îndurări și învățăminte trase de-a lungul atîtor vieți, atingea, în cele din urmă, perfecțiunea, ajungând în nirvana, Locul Liniștii Desăvârșite, fără să mai trebuiască vreodată să sufere o nouă renaștere.”

 Shogun, James Clavell

  "Numai samuraii au nume, nume de familie și nume mic. E legea lor, senor. Toți ceilalți trebuie să se descurce cu ceea ce sînt: hamal, pescar, bucătar, gîde, țăran și toate celelalte. Fiii, A Doua fiică și așa mai departe. Uneori îl numesc pe un bărbat ”pescarul care locuiește lângă ulm” sau ”pescarul care nu vede bine”. Călugărul ridică din umeri și-și înăbuși un căscat. Japonezilor de rând nu li se îngăduie să aibă nume. Târfele își dau singure nume, cum ar fi: Crap, sau Lună, sau Petală, sau Țipar, sau Stea. E ciudat, senor, dar asta e legea lor. Noi le dăm nume creștine, nume adevărate, când îi botezăm și le aducem mântuirea sufletelor și cuvântul Domnului... Vorbele i se pierdură și adormi.”

Shogun, James Clavell

   "Toranaga își îndreptă atenția asupra tânărului îngenuncheat.
- Cum îndrăznești să zici că spusele seniorului Ishido au vrut să fie în vreun fel o insultă la adresa mea! Binențeles că el n-ar fi niciodată atât de nepoliticos. Cum îndrăznești să asculți convorbiri ce nu te privesc? Nu, nu ți se va permite să faci seppuku. Asta e o onoare. Tu n-ai nici onoare, nici stăpânire de sine. O să fii pus pe cruce astăzi, ca un criminal de rând. Săbiile tale vor fi rupte și îngropate într-un sat eta. Capul îți va fi pus în țeapă ca toată lumea să te batjocorească, cu o tăbliță pe care va fi scris: ”Acest om s-a născut samurai din greșeală. Numele lui a încetat să mai existe!”
   Cu un efort suprem Usagi își controlă respirația, dar picăturile de sudoare curgeau și rușinea lor îl tortura. Se înclină spre Toranaga, acceptându-și soarta cu un calm desăvârșit.
- Stăpâne Toranaga, spuse grav, cu îngăduința ta voi veghea eu însumi ca poruncile tale să fie îndeplinite.
   Toranaga încuviință din cap.
   Tânărul se plecă pentru ultima oară și apoi dădu să se ridice, dar Hiro-matsu îl împinse din nou la pământ.
- Samuraii merg, spuse. La fel și oamenii. Dar tu nu ești nici una, nici alta. Ai să mergi spre moarte târându-te în patru labe.
   Tăcut, Usagi se supuse.
    Și toți din cameră fură mișcați de stăpânirea de sine a tânărului și de măsura curajului său. Se va renaște samurai, își spuseră ei mulțumiți.”

Shogun, James Clavell

    ”Utilizând tehnica interpretării viselor putem înțelege mai bine procesul modificării structurilor identitare. Pentru a realiza un travaliu clinic de calitate nu este necesar să ne concentrăm asupra întrebărilor profunde și mai degrabă teoretice pe care le ridică visele. Aceste întrebări includ în primul rând 1) întrebări epistemologice cu privire la natura cunoașterii, 2) aspecte religioase care au ca obiect natura relației dintre căutător și misterul existenței, și 3) conținutul structurilor (temelor arhetipale) reflectate în mituri, povești și folclor. Ultimul aspect menționat constituie un domeniu vast de studiu al simbolismului arhetipal, dar trebuie utilizat cu moderație în interpretarea oricărei situații clinice particulare, deoarece o persoană este mai complexă decât un mit.”

Interpretarea jungiană a viselor, James A. Hall

     ”Câteodată oamenii au nevoie să știe că chiar contezi pentru ei, nu doar ești drăguț.”

”Energia pozitivă funcționează mai eficient decât cea negativă în orice situație.”

Caroline Myss

”Existential comics

- Deci, cum ai mai rezolvat problema pe care o aveai?
- Am utilizat filosofia ca să o rezolv.
- Filosofia? Cum?
- Am decis că este neimportantă.”

 

 © George Floarea

Cum îndrăznește decembrie să ningă?

Sucusiune

Ca teama să-mi alungi

Aprinzi o foaie-n palmă

Și sufli-n ea, o simplă dramă

Se stinge înainte să apuci

Să te îmbeți în cramă

Dac-o privești din unghiul potrivit.

”Oare am fost iubit

Sau nu am fost iubit?”

A fost întotdeauna întrebarea

Ce lacrima-n obraz a răsucit

Ca să atragă alta, mai fierbinte

Care, lipită strâns de prima

Se răcește.

”Oare chiar mă iubește

Sau nu mă iubește?”

Și altă toamnă umbra-și vinde

Unei ordinare ierni

Ce-n jocu-ncornorat de cerbi

Un fulg și-aprinde.

E greu decembrie

pe buzele avide

De-un sărut

”Oare l-aș fi avut

Sau nu l-aș fi avut?”

Am și uitat care mi-a fost alcătuirea

-nainte să te știu.

Tu spune-mi orice vrei

A fost ceva prea viu -

Eu ți-am simțit iubirea.

”Greșeala numărul unu. Fii atent. Nu-ți pot îngădui să faci greșeli, își spuse.”

James Clavell, Shogun

     ”Eul sănătos poate, cu mai mult sau mai puțin succes, să adopte diferite roluri ale personei, în conformitate cu nevoile adecvate unei situații date. Umbra, în schimb, este atât de personală, încât este cu siguranță ceea ce persoana cu siguranță ”are” (dacă într-adevăr nu are câteodată un eu). Există disfuncționalități ale personei, care adesea necesită o intervenție psihoterapeutică. Trei disfuncționalități sunt mai importante: 1) dezvoltarea excesivă a personei; 2) dezvoltarea inadecvată a personei; și 3) identificarea cu persona într-un asemenea grad, încât eu simte în mod fals că este identic cu rolul social principal.

Dezvoltarea excesivă a personei  poate conduce la formarea unei personalități care se ajustează foarte bine rolurilor sociale, dar poate lăsa senzația că nu există o persoană reală ”în interior”. O dezvoltare insuficientă a personei poate conduce la formarea unei personalități care este mult prea vulnerabilă în fața posibilității de a fi respinsă sau rănită sau la a fi absorbită de persoanele cu care interacționează”

Terminologie

Persona (lat. ”masca actorului”). Rolul social al unei persoane, format pe baza standardelor societății și a educației timpurii. Un eu puternic se raportează la lumea exterioară prin intermediul unei persona flexibile; identificarea cu o anumită persona  (medic, savant, artist etc) împiedică dezvoltarea psihologică a individului.

Umbra. O parte inconștientă a personalității cracterizată prin trăsături și atitudini, negative sau pozitive, pe care eul conștient tinde să le respingă sau să le ignore. Este personificată în vise de persoane de același sex ca și visătorul. Asimilarea conștientă a umbrei are ca rezultat o creștere a energiei disponibile."

James A. Hall, Interpretarea jungiană a viselor

Întrebare: De ce aurul înnegrește pielea?

Răspuns:

     Adiția unor metale de aliere aurului sunt utile pentru creșterea durității obiectului. În timp ce orice metale pot fi aliate cu aurul, doar unele dintre ele nu îi vor schimba culoarea în mod dramatic sau nu îl vor face fragil.
     Karatele indică procentajul de aur din total. Exemplu: 24 karate este 100% aur. În timp ce 14 karate reprezintă un procentaj între 30 și 60% aur.
    În ceea ce privește aurul care deține karate, există un echilibru între metalele care suplinesc proprietățile aurului. Aceste metale îi conferă o anumită culoare și duritate.
    Înnegrirea pielii nu indică vreun defect de fabricație. Motivul cel mai comun este abraziunea metalică, a cărei cauză este cosmetica, pielea sau hainele. Cosmeticele conțin adesea compuși mai grei decât bijuteria în sine, care se divide în mici particule. Orice metal divizat foarte fin arată mai degrabă negru decât metalic, astfel încât arată ca un praf negru. Când acest praf intră în contact cu substanțele absorbante ca pielea sau hainele, se lipește, formând pete negre.
    Pentru a preveni acest lucru, îndepărtați cosmeticele. Dacă este posibil, îndepărtați bijuteriile din aur în timp ce vă aplicați produse cosmetice, apoi spălați cu apă și săpun zonele de piele care intră în contact cu aurul.
    O altă cauză este coroziunea metalelor. Aurul în sine nu se corodează, dar aliajele sale primare de argint și cupru vor face acest lucru, formând compuși de culoare neagră, în prezența umidității.
   Atunci când transpiri, grăsimile și acizii grași eliberați pot cauza coroziunea aurului de 14 karate, în special în timpul expunerii la aer și căldură. Acestă problemă poate fi accentuată în zonele tropicale și subtropicale, unde clorurile în combinație cu transpirația formează un agent coroziv ce decolorează pielea. Fumul de smog atacă treptat bijuteriile și compușii reziduali pătează pielea în timpul frecării.
    Suprafețele concave dinăuntru-i colectează murdăria, ce poate cauza un anumit tip de dermatite.
    Îndepărtați-vă toate inelele înainte să folosiți supun, detergenți și compuși de spălare. Curățați-vă inelele frecvent. Pe măsura rezolvării acestei probleme, veți observa cât de bine arată inele dumneavoastră!

Tom Baker
 specialist în tratarea apelor uzate
   Warminster, Pennsylvania

Traducere: Ecaterina Bargan

 http://www.finishing.com/337/58.shtml

Iulian Ciocan

10 ore · Chișinău, Republica Moldova 

 

După o muncă sisifică, am selectat 19 bogatîri basarabeni pentru o antologie de short story a începutului de mileniu! Va apărea la Editurile ARC şi Ştiinţa. Se pare că am găsit cîteva texte incitante, interesante. Urmează scrierea unei prefeţe. Coming soon, dragi iubitori de fiction!

”Tot ceea ce ți se întâmplă te pregătește pentru ceea ce ai cerut.”

     ”Deci, spune-mi, încotro ar trebui să o iau? Înspre stânga, acolo unde nu e nimic din dreapta? Sau înspre dreapta, acolo unde nu e nimic din stânga?”

    Ești ceea ce faci, nu ceea ce spui că vei face. Pe lângă asta, cel mai probabil e că ai o singură viață de trăit.

 

Only as high as i rich i can grow.

Only as far as I seek I can go.

Only as deep as I look I can see.

Only as much as I dream I can be.

    ”Totul este fără precedent până când se întâmplă pentru prima dată.”

Sully
American biographical drama film directed by Clint Eastwood and written by Todd Komarnicki, based on the autobiography Highest Duty by Chesley Sullenberger and Jeffrey Zaslow.

Din vremurile în care eram tânără, rebelă și nu aveam nicio treabă cu lumea farmaceutică.

     “You are the sky. Everything else – it’s just the weather.”

― Pema Chödrön

    "Nu găseşti decât ceea ce cauţi şi nu cauţi decât ceea ce, într-un fel sau altul, stă pitit în cel mai ascuns colţişor al inimii tale. Căci, altfel, cum se face că întâlnirea cu o anumită persoană nu are aceleaşi efecte asupra 2 oameni diferiţi... aşa cum pilitura de fier se orientează de la distanţă între polii unui magnet puternic; mişcare ce ar constitui motiv de mirare pentru pilitură, dacă ar fi cât de cât conştientă de actele ei, fără a-i fi proprie, totuşi, o cunoaştere deplină şi totală a realităţii. Aşa că ne îndreptăm ca nişte somnambuli, dar având şi conştiinţa somnambulilor, spre fiinţele care, într-un fel, ne sunt destinate dintotdeauna. "

Sabato

    ”Prin semne, Dumnezeu ne avertizează despre pericolele care ne pasc. Totul e să poți citi semnele. Să le vezi. Că tu ești prea trufaș și nu vrei să-ți apleci ochii asta e deja problema ta.”

Dumitru Crudu

”- Deci nu crezi în adevăr.
- Cred că adevărurile sunt bune în matematică, în chimie, în filozofie. Dar nu în viaţă. În viaţă sunt mai importante iluziile, închipuirea, speranţa. Şi apoi, ştim oare ce e adevărul? Dacă eu afirm că bucata aia de geam e albastră, spun un adevăr. Dar e un adevăr parţial şi, deci, un fel de minciună. Căci bucata aia de geam nu e singură, face parte dintr-o casă, dintr-un peisaj, dintr-un oraş. E înconjurată de griul peretelui ăluia de beton, de albastrul deschis al cerului, de norii aceia prelungi şi de infinit de alte lucruri. Şi dacă nu spun totul, dar absolut totul, mint. Dar e imposibil să spui totul, nici măcar în cazul geamului, un simplu fragment din realitatea materială, din simpla realitate materială. Realitatea este infinită şi mai ales infinit de nuanţată, şi dacă uit fie şi numai una dintre nuanţe sunt un minciunos. Închipuie-ţi atunci ce înseamnă realitatea fiinţelor omeneşti, cu complicaţiile, întortochelile şi contradicţiile lor şi, pe deasupra, şi schimbătoare. Deoarece se schimbă cu fiece clipă care trece şi nu mai sintem la fel cu ceea ce am fost cu câteva clipe mai înainte. Oare suntem întotdeauna aceeaşi persoană? Avem oare mereu aceleaşi sentimente? Poţi iubi un om şi, deodată să nu-l mai stimezi, ba chiar să-l urăşti. Şi dacă îi spunem că nu-l mai preţuim, facem o greşeală, căci, chiar dacă faptul e un adevăr, e un adevăr momentan, care nu va mai fi un adevăr peste o oră sau ziua următoare, sau în alte împrejurări. În schimb, fiinţa căreia îi destăinuim sentimentul nostru va crede că acesta este adevărul, o dată pentru totdeauna. Şi se va cufunda în disperare.”

 Ernesto Sabato, Despre eroi şi morminte

     "Pericolul jurnalului. Autorul inventează un personaj, apoi începe să semene cu acel personaj. Este foarte explicabil de ce. Însă artistul ca om se confundă cu opera, ori nu mai are de ce face artă. Să facem deci, jurnal, însă distrugându-l mereu, pe toate căile, instalând, printre altele, peste tot, oglinzi ca acelea de la Operă. Personajul se iveste mereu si trebuie şters de fiecare dată cu acizi, astfel încât să nu depăşească nivelul cărţii"

Părul Berenicei, Radu Petrescu

Câte zile, atâtea stări. Și toate trec.

Un vers pierdut între rușine și extaz

„Ce m-aș plesni cu o mănușă pe obraz!”