șarmant
duminică, 27 noiembrie 2016
Un vers pierdut între rușine și extaz
„Ce m-aș plesni cu o mănușă pe obraz!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
(niciun titlu)
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
(niciun titlu)
Grădina inimii mele
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu