schimb de priviri

simt ca ne-am tamponat de cateva ori si ca asta a fost totul
nu am reactionat, desi am avut impulsul s-o fac
am ramas la acea bariera de gheata pe care ai instalat-o din start intre noi
nu mi-ai dat nicio sansa
mi-a placut asta
nu stiu daca in locul tau as fi putut reactiona la fel
poate... cred ca am ce invata de la tine
desi lucrurile acestea nu se invata
fac parte din stil
eu sunt omul care iese pe terenul de lupta fara armura
iar atunci cand cineva infige cutitul in mine
nu fac nimic altceva decat sa cad in genunchi
si sa ma uit la sangele meu
o suferinta grozava
pe care am dorinta sa o impartasesc cuiva
tie
celui care m-ai ranit
mai ales
cand stiu ca nu meritam asta
ca totul sta in impulsul tau de a da cu cutitul
si apoi de a ridica peretele - dulcele - splendidul perete de gheata
care ma face sa vreau inca si mai mult sa il topesc
sa mi te apropii
scrisoarea pe care am inceput-o pentru tine
am facut-o ghem inainte sa ajung la jumatate
si am aruncat-o la gunoi
dupa o saptamana, m-am felicitat pentru asta

tine mine, iubire,
drama nu foloseste nimanui

.

Doar atunci când

mi-au strivit și ultima

speranță,

m-am echilibrat.

Nu mai aveam ce să schimb.

Mi-am limpezit ochii și mintea.

 Am plecat fără

să spun un cuvânt.

 Zadarnic e totul așa cum

toate se termină-n toamne.

Toate se termină-n toamne.

Toate se duc în toamne.

Sunt acea toamnă

care își privește

cu ochi lucizi descompunerea.

Frunzele mele triste

în căderea lor

se lovesc în asfaltul

rece și ud.

Aș vrea pentru o vreme

ceața să acopere totul.

Să rămân,

să stau nemișcată în ceață.