"Era atât de îndrăgostit de propriul său destin, încât până și mersul spre pieire i se părea nobil și frumos.”

Milan Kundera, Cartea râsului și a uitării

  ”În condițiile astea să-ți propui tu, un om, o ființă căreia i s-a dat șansa nebunească de a exista și de-a reflecta asupra lumii, să ajungi doar un geniu este umilitor, este infim.”

   Cărtărescu, Rem

Dincoace de Paradis de F. Scott Fitzgerald

  ”Eu n-am făcut decât să afirm că sunt produsul unei minți nestatornice dintr-o generație agitată și că am toate motivele să-mi pun pana și personalitatea în slujba radicalilor. Chiar dacă în adâncul inimii mele cred că suntem cu toții niște atomi orbi într-o lume la fel de limitată ca arcul de cerc al limbii de ceasornic, eu și cei ca mine luptăm împotriva tradiției. Cel puțin încercăm să înlocuim iluziile vechi cu altele noi. În diferite momente, am crezut că judec corect viața, dar credința e ceva dificil. Știu însă un lucru: dacă viața nu este căutarea potirului sacru, poate fi în schimb un joc grozav de amuzant.”

F. Scot Fitzgerald, Dincoace de Paradis

”Găsise un lucru pe care-l dorea, pe care îl dorise tot timpul și-l va dori mereu: nu să fie admirat, cum se temuse, nici să fie iubit, cum se convinsese singur, ci să fie folositor oamenilor, să fie indispensabil.”

F. Scot Fitzgerald, Dincoace de Paradis

”-Frumusețea și iubirea sunt trecătoare, știu... O, dar mai este și tristețea. Presupun că orice fericire enormă e și puțin tristă. Frumusețea înseamnă parfumul trandafirilor și pe urmă moartea trandafirilor...
- Frumusețea înseamnă agonia sacrificiului și pe urmă sfârșitul agoniei...”

F. Scot Fitzgerald, Dincoace de Paradis

Zgomotul alb de Don Delillo