©
Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și cea mai statornică. Aici s-au structurat primele cuvinte și, ceva mai târziu, coloana vertebrala a poeziei, poate chiar selectivitatea frumuseții.
Camera curajului a fost mobilata poate atunci când mi-am contrazis cert și consecvent primul învățător de fizica, insistând asupra percepției mele. Vorbeam despre același lucru, dar din doua unghiuri diferite.
Camera lucrurilor frumoase a fost mereu preferata mea și era suficient să am parte de un răsărit sau apus, de o ploaie sau o ninsoare, de o pictură în ulei magnifica sau o poezie care te mișcă. A început cu cărțile de povești, apoi cu desenul de natură statica în care timp de o luna lucrai în creion că să desenezi o simpla vaza, rotindu-ți copilăria în jurul acelor pete de umbră și de lumina care trebuiau echilibrate într-un mod realist. Apoi toate bibliotecile lumii cu cele mai diverse cărți, și tot acolo, structurile chimice din universitate, logica frumoasa din spatele lor, structuri desenate pe plaja și între stelele nopții.
Cea de a patra camera am lăsat-o deschisa pentru cei ce fac parte sau urmează să intre în familia mea. I-am acceptat doar pe cei care s-au descălțat înainte să pășeasca. I-am iertat când ulterior dintr-o grabă mai mult sau mai puțîn semnificativă, au uitat să o facă.
"Călătorie dintr-o camera în alta" e și despre mine, aceasta fiind una dintre puținele călătorii pe care mi le-am dorit. Fiecare gradină conectată cu fiecare dintre camerele în care am crescut și care au crescut în mine au fost singurele de care am avut nevoie, așa cum noi toți avem nevoie de forța vindecătoare a naturii.
Am lăsat să sălășuiască în camerele și în marea gradina a inimii mele doar sentimente bune, demnitate și curățenie, doar verticalitate și beatitudine. Oricât de greu mi-ar fi fost să mă integrez în lume, corecta fiind, mi-am băut ceaiul negru doar în balansoarul meu din mijlocul acelei grădini și am lăsat aproape doar oameni care dețin conceptul de frumusețe, deci au suflet.
*pornind de la "Casa noastră avea puţine odăi, de aceea se termina în grădină" de Emil Proșcan
