o noua retea literaturata.ning.com
vino si tu.
miercuri, 16 septembrie 2009
vineri, 4 septembrie 2009
aşteaptă-mă şi pe mine
Tiptil se apropie sfârşitul exemplar.
În şoaptă va începe să-ţi vorbească
despre călăreţi şi pescăruşi,
poate şi despre poeziile de azi
care se asortează cu cele de ieri.
Rezist în aşteptarea marii arşiţe,
mai bine decât pantofii ce m-au cărat
trei primăveri.
Acolo, printre cărţile bibliotecii
închise, în căutarea gândului genial,
sânt la un pas să mă înec cu propria-mi salivă.
Nu survine nimic. Între timp
mă trezesc odată cu mine, împrăştiind orele
vraişte. Deschid uşa grabnic
să mă ascund în pieptul tău.
În şoaptă va începe să-ţi vorbească
despre călăreţi şi pescăruşi,
poate şi despre poeziile de azi
care se asortează cu cele de ieri.
Rezist în aşteptarea marii arşiţe,
mai bine decât pantofii ce m-au cărat
trei primăveri.
Acolo, printre cărţile bibliotecii
închise, în căutarea gândului genial,
sânt la un pas să mă înec cu propria-mi salivă.
Nu survine nimic. Între timp
mă trezesc odată cu mine, împrăştiind orele
vraişte. Deschid uşa grabnic
să mă ascund în pieptul tău.
joi, 3 septembrie 2009
album incolor
Mergem târâş prin zile ca şopârlele în nopţi fără de apă, mergem prin
sălbăticia gemetelor repetate-n ferestrele sparte. Scrumiera de lemn
în formă de vultur serveşte doar ca suport unei icoane.
În urmă atâtea feţe frumoase de beţia atingerii
şi fericitul vis dimineaţa secat, fericitul vis
din care vom sorbi îndreptându-ne orbeşte altundeva.
Dezastrul e parcă mai tânăr decât scrisoarea cu rânduri şterse.
Acolo, pe schele, hulubii nu erau mai albi ca pescăruşii plagiaţi
de o copilă de la dascălul mamei. O pictură doar cu dimineţi uscate.
Un mormânt deasupra câruia câţiva băieţandri musculoşi
în cămăşi maro citeau Shakespeare
sub lumina lămpii din hârtii împăturite şi desfăcute cu grijă.
Lipsim, dar nu uităm câte priviri ne mai rămân de îmblânzit,
nici nu ştim care cântec ne adoarme, n-avem habar ce amprentă
ne colecţionează remuşcările mai vii.
Degeaba credem în ploile de vară cînd câinii vagabonzi stau lanţ
sub fructele putrede iar noi încă purtăm în buzunare mulţumirile laolaltă cu
ticăloşeniile prietenilor, mizeriile din adevărurile ce ne aparţin.
sălbăticia gemetelor repetate-n ferestrele sparte. Scrumiera de lemn
în formă de vultur serveşte doar ca suport unei icoane.
În urmă atâtea feţe frumoase de beţia atingerii
şi fericitul vis dimineaţa secat, fericitul vis
din care vom sorbi îndreptându-ne orbeşte altundeva.
Dezastrul e parcă mai tânăr decât scrisoarea cu rânduri şterse.
Acolo, pe schele, hulubii nu erau mai albi ca pescăruşii plagiaţi
de o copilă de la dascălul mamei. O pictură doar cu dimineţi uscate.
Un mormânt deasupra câruia câţiva băieţandri musculoşi
în cămăşi maro citeau Shakespeare
sub lumina lămpii din hârtii împăturite şi desfăcute cu grijă.
Lipsim, dar nu uităm câte priviri ne mai rămân de îmblânzit,
nici nu ştim care cântec ne adoarme, n-avem habar ce amprentă
ne colecţionează remuşcările mai vii.
Degeaba credem în ploile de vară cînd câinii vagabonzi stau lanţ
sub fructele putrede iar noi încă purtăm în buzunare mulţumirile laolaltă cu
ticăloşeniile prietenilor, mizeriile din adevărurile ce ne aparţin.
marți, 1 septembrie 2009
chip
Dimineţi răsuflecate fără calendar
îmi deschid ferestrele
trag de obraji soarele ştirb
mă cheamă pe strada Cosmonauţilor cu lilieci violeţi
într-un septembrie atât de străin
ochiul meu care atunci tremura
acum priveşte
sunt anii de triumf
o ameţeală stranie mă copleşeşte zilnic
ca într-un somn adânc cu visele cusute
îmi satisfac spaima într-o seară bolnavă
străinii sunt mai primitori de rugă decât mine
îmi deschid ferestrele
trag de obraji soarele ştirb
mă cheamă pe strada Cosmonauţilor cu lilieci violeţi
într-un septembrie atât de străin
ochiul meu care atunci tremura
acum priveşte
sunt anii de triumf
o ameţeală stranie mă copleşeşte zilnic
ca într-un somn adânc cu visele cusute
îmi satisfac spaima într-o seară bolnavă
străinii sunt mai primitori de rugă decât mine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Dacă e să citești jurnalele marilor scriitori, îți dai seama că niciunul dintre ei nu avea fantezia de a se trezi cu câteva miliarde de ...
-
lunyu merge pe străzi murdare şi prin reţele de canalizare vorbeşte cu oameni rataţi cu alcoolici cu nebuni se angajează la cele mai um...