de ce ti-e frica? (cu emil)

e două şi jumătate noaptea
că atunci
când ascultăm morrison împreună strângându-ne palmele
şi visam o gară să rânjim aşteptării
nu m-am ales cu nimic

-bine, dar despărţirea?
întotdeauna despărţirea a fost la fel o coajă verde de nucă în loc de pâine
pentru că ştiai că mi-e foame de ţine
stăm nemişcaţi trecându-ne mâinile
în infinitul din noi e neliniştea nopţii acestea
te întinzi pe pat şi închizi ocii
-ce mult albastru curge din noaptea această?
tot ce am ştiut despre ţine s-a rezumat la faptul că nu te cunosc deloc
dar poate în zori o să-ţi învingi teamă
aş încerca să plâng cu palmele după ceafă privind în gol primul lucru care se întâmplă dimineaţă
în zadar dimineaţă toate lucrurile se cuminţesc, iar noi vom fi devoraţi de cei ce nu ne văd
o să ţi se pâră ciudat, emil, dar mi-e frică
(n-am pus eu maimutoiul, nu ştiu ce-i cu el)
de ce? ştii foarte bine că o să-ţi spun Caterina
interminabilă noapte