Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde

"Dorian Gray a aruncat o privire la tablou şi dintr-odată fu cuprins de o ură nestăvilită faţă de Basil Hallward, ca şi cum ar fi fost sugerată de imaginea de pe pânză - strecurată la ureche de acele buze batjocoritoare. O pornire nebună, de animal hăituit, începu să fiarbă în el şi îl urî pe omul aşezat la masă mai mult decât urâse altceva întreaga viaţă. Căuta cu furie în jur. Ceva sclipea pe scrinul pictat din faţa lui. Îşi opri privirea asupra sa. Ştia ce este. Un cuţit pe care-l adusese cu câteva zile înainte ca să taie o bucată de sfoară şi uitase să îl mai ia. S-a îndreptat încet către el, trecând lângă Hallward. De îndată ce fu în spatele lui, îl apucă şi se întoarse. Hallward făcu o mişcare ca şi cum voia să se ridice de pe scaun. S-a repezit asupra lui şi a înfipt cuţitul în vena cea mare care e în spatele urechii, apăsându-l pe bărbat cu capul de masă, înjunghiindu-l iar şi iar.
S-a auzit un geamăt înăbuşit şi horcăitul oribil al cuiva pe care-l îneacă sângele. De trei ori braţele s-au ridicat convulsiv, bătând grotesc în aer cu mâinile cu degetele înţepenite. L-a mai străpuns de două ori, dar omul nu mai mişca. Ceva a început să picure pe covor. A aşteptat puţin, încă ţinând capul apăsat. Apoi a aruncat cuţitul pe masă şi a ascultat.
(...)
Dimineaţa următoare la nouă, servitorul a intrat cu o ceaşcă de ciocolată pe o tavă şi a tras jaluzelele. Dorian dormea cât se poate de liniştit, întins pe partea dreaptă, cu o mână sub obraz. Arăta ca un copil care ostenise după joacă sau după studiu"