(Atâta spaimă și-ntristare)

Atâta spaimă și-ntristare -atâta gheață

Azi cum adormi? Dar mâine dimineață?

S-au terminat minunile, un vierme nesătul

E răsăritul și ne-mpinge la un surâs credul

Încrezător, umil, ucis pe dinăuntru

În corpul meu amestecatu-s-a cu lutu`

Demonica lucrare-a sorții în care te îneci.

Azi ceru-și strânge stelele-n cătușe reci,

Iar marea tulburată e așa măruntă!

Azi s-a smintit destinul care ne încruntă,

Căci ziua și cu noaptea nu și-au mai vorbit.

Nu mă pricep la oameni, însă te-am iubit.

-Nghițită-i vremea-n care-mi clocoteai în vine,

Și totuși sunt cu tine... mereu voi fi cu tine.