joi, 28 decembrie 2017

Liniște



Acum când mintea e limpede 
și nimic nu se poate pune între mine și inima mea,
când infinitul îmi adâncește liniile palmei
și când sutele de pași uitate pe plaja udă
s-au împleticit într-un singur corp - 
țărmul atins de ape în ritmul unui sfert de minut;
când șiruri de păsări se dispersează 
și se readună pe cer 
ca o cerneală capabilă să dea timpul înapoi 
- cuvinte care se rescriu singure.

Acum când liniștea e tot ce ne trebuie
și claritatea apei e claritatea minții,
un dig atinge marea ca îmbrățișarea mamei,
iar pietrele tac cu tăcerea stelelor transparente.

Sunt aici pentru tine.
Ești familia mea.
Doar pentru tine
pot să-mi adâncesc mâinile
făcute căuș în apa-nghețată
și să o încălzesc. 

Niciun comentariu: