Ciuma lui Albert Camus

   ”N-ai văzut niciodată cum se împuşcă un om? Nu, bineînţeles, asta se face în general pe bază de invitaţie şi publicul e ales dinainte. Rezultatul e că ai rămas tot la ceea ce se ştie din stampe şi din cărţi. O legătură la ochi, un stâlp, şi, mai încolo, câţiva soldaţi. Ei bine, nu! Ştii că, dimpotrivă, plutonul de execuţie se aşează la un metru jumătate de condamnat? Ştii că, dacă condamnatul ar face doi paşi înainte, ar atinge puştile cu pieptul? Ştii că, la această scurtă distanţă, soldaţii îşi concentrează tirul asupra regiunii inimii şi că toţi, împreună cu gloanţele lor mari, fac acolo o gaură în care ai putea să bagi pumnul? Nu, nu ştii, pentru că astea sunt amănunte despre care nu se vorbeşte. Pentru ciumaţi, somnul oamenilor este mai sfânt decât viaţa. Nu trebuie împiedicaţi oamenii cumsecade să doarmă. Ar însemna să dai dovadă de prost-gust şi gustul constă în a nu insista, toată lumea ştie asta. Dar eu, de-atunci, n-am mai dormit bine. Gustul amar mi-a rămas în gură şi n-am încetat să insist, adică să gândesc asupra acestui lucru.

  Am înţeles atunci că eu, cel puţin, nu încetasem să fiu un ciumat, în tot timpul acestor lungi ani, ani în care credeam că lupt împotriva ciumei. Am aflat că subscrisesem indirect la moartea a mii de oameni, că provocasem chiar această moarte găsind bune acţiunile şi principiile care în mod fatal o antrenaseră. Ceilalţi nu păreau stingheriţi de asta sau cel puţin nu vorbeau niciodată despre asta în mod spontan. Iar eu aveam un nod în gât. Eram cu ei şi mă simţeam totuşi singur.”

Albert Camus, Ciuma

 ”Cât despre mine, nu eram pornit împotriva lui, aveam doar puţină tristeţe în inimă.”

Albert Camus, Ciuma

 ”şi este tipul de om pentru care simţi o afecţiune rezonabilă, acel gen de afecţiune care poate dura.”

Albert Camus, Ciuma

    ”Şi în cele din urmă îţi dai seama că nimeni nu este cu adevărat în stare să se gândească la cineva, fie chiar şi în cea mai rea dintre nenorociri. Căci a te gândi cu adevărat la cineva, înseamnă a te gândi la el minut cu minut, fără să fii abătut de nimic, nici de grijile gospodăriei, nici de bâzâitul unei muşte, nici de mese, nici de o mâncărime. Dar există întotdeauna muşte şi mâncărimi. De aceea viaţa este greu de trăit. Şi cei de aici o ştiu bine.”

Albert Camus, Ciuma

   ”Ei ştiau astfel că viaţa de la care erau excluşi îşi urma cursul la câţiva metri de ei şi că zidurile de ciment despărţeau două universuri mai străine unul de altul decât dacă s-ar fi aflat pe planete diferite.”

Albert Camus, Ciuma

   ”Cine putea să afirme, realmente, că eternitatea unei bucurii putea să compenseze o clipă a durerii umane?”

Camus, Ciuma

  ”Nimic pe lume nu merită să te facă să renunţi la ceea ce iubeşti. Şi totuşi am renunţat şi eu, fără să ştiu pentru ce.”

Ciuma, Camus

”...nu e o rușine să preferi fericirea.”

Ciuma, Camus

"- Ştiţi, doctore, a spus el, m-am gândit mult la organizaţia dumneavoastră. Dacă nu sunt alături de dumneavoastră este pentru că am motivele mele. În rest, cred că aş mai şti să-mi pun pielea la bătaie, am făcut războiul din Spania.

  — De ce parte? Întrebă Tarrou.

  — De partea celor învinşi. Dar de atunci am reflectat puţin.

  — La ce? A făcut Tarrou.

  — La curaj. Acuma ştiu că omul este capabil de fapte mari. Dar dacă nu este capabil de un sentiment mare, atunci el nu mă interesează.

  — Se pare că este capabil de orice, spune Tarrou.

  — Ba nu, este incapabil să sufere sau să fie fericit multă vreme. Nu este prin urmare capabil de nimic de seamă.

  Se uită la ei, apoi spune:

  — Iată, dumneata, Tarrou, eşti capabil să mori pentru o iubire?

  — Nu ştiu, dar cred că acuma nu.

  — Poftim. Şi eşti capabil să mori pentru o idee, se vede de la o poştă. Ei bine, eu m-am săturat de oamenii care mor pentru o idee. Nu cred în eroism, ştiu că e lesne practicabil şi mi-am dat seama că e distructiv. Ceea ce mă interesează este dacă cineva poate să trăiască şi să moară pentru ceea ce iubeşte."

Ciuma, Camus

    Să citești ”Ciuma” lui Camus când ești sănătos este ok. Procesul are frumusețea sa, dar să citești ”Ciuma” lui Camus când ești bolnav măcar și de o banală infecție acută virală a căilor respiratorii superioare, când ai febră, și transpiri, când ai spasme musculare și abia dacă vezi limpede în fața ochilor, e mai superb decât vizionarea celui mai tare thriller din toată istoria cinematografică în 4DX, mi-a spus dânsul.

   A-ți face griji în oricare privință e o ofensă la adresa lui Dumnezeu.

   ”Ce nu mă omoară mă face mai puternic.”

  Nietzsche

Bolile și analizele medicale pe înțelesul tuturor de Dr Ioan Năstoiu

Tai-Pan de James Clavell

General Dermatology by John SC English

”E foarte important ca într-o rugăciune să spui adevărul.”

James Clavell, Tai-Pan

Iubire nedeslușit

de Mircea Ivănescu

să te îndrăgostești atunci, în cele din urmă, de zapadă, 
adică să știi bine că e o iubire, în care se va sfarși
peste câteva saptamâni prezența ei, și aproape un an
după aceea are să trebuiască s-aștepți, de-a lungul zilelor calde,
sau prin nopțile reci, sau prin ceață, dar fără ca ea
niciodată să-ți apară înainte, sub pași, pe mâini, sau
pe față, în toate zilele acestea. (ca în adolescență,
când citiseși o dată că cea mai bună cale de a suporta
indiferența ei e să ți-o închipui plecată. doar că acuma
nu ți-o închipui absentă - știi că nimic - ca într-o moarte -
nu ți-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte).
și fără să te gândești la asta, știind
că s-ar putea ca până la iarna viitoare tu să n-o mai iubești,
zăpada - și atunci? trebuie s-o iubești în zilele astea marunte,
umede, și murdare, în care ceața - se spune asta - mănâncă zapada,
și zăpada e ca o femeie bolnavă - și tu o iubești -
și să știi - fără să te mai gândești - c-are să se termine -

Claudiu Komartin

locus amoenus

au trăit în puterea haotică a disperării și vuietului, cea

care face din ticăloși și spoliatori eroii sălbatici ai clipei.

zăpăciți de harababură, de infamii, de instrumentele strivitoare –

prerogative obscure, judecăți strâmbe, prospecte

ce închideau milioane de interdicții,

muncind, asudând și visând cu nesaț

un loc pentru fiecare și pentru toată lumea.

           

au trăit pe pielea lor înaintarea înceată a igrasiei,

sfidând foamea, sfruntarea, minciunile mercantile

îndesate de oamenii-molie în depozite și în turnuri de fier,

și fiindcă în ei instinctele s-au încăierat, iar vorbele vesele

stârnite de muzică, de vin, de lumina consolatoare

a valurilor de iarbă, a rugilor de mure, a frunzelor de salcâm

s-au înălțat în aer eliberate de hârâitul motoarelor

și fiindcă ochii lor au strălucit la vederea cerului clar și enorm

care e cea mai râvnită răsplată a celui ce tânjește și suferă

și fiindcă despre toate astea nu se poate vorbi drept

decât așezându-te în locul unde un om s-a bucurat

și unde a plâns, unde a gângurit și a fost mângâiat,

știindu-se în pântecul unei case cu gardul albastru

și cu un câine alb și lățos ce lenevește pe prispă

pe ei cine îi va ține minte?

cine va adeveri înfiriparea de gesturi mărunte,

drumul fiecăruia către casă, noapte de noapte,

pașii nesiguri, mestecenii costelivi lângă care au alunecat

fără zgomot, obosiți să mai lupte, să cheme, să prelungească

o viață de om învelită spre ziuă în giulgiu de rouă? – și mâinile lor

au tremurat, cum tremură mâinile mele acum, amândouă.

4/5 martie 2018

http://unanotimpinberceni.blogspot.ro/2018/03/locus-amoenus_5.html

Infecția fungică

”Infecția fungică a picioarelor este extrem de frecventă; pâna la 5-10% din populație are infecția fungică localizată pe pielița dintre degetele piciorului, răspândindu-se pe suprafața plană și pe cea dorsală a picioarelor. Infecția de la nivelul mâinilor este mai puțin întâlnită și tinde să fie mai asimetrică.

Prezentare clinică

Infecția fungică a mâinilor se prezintă cu uscăciune și descuamare, de obicei unilaterală. În cazul infecțiilor de la nivelul picioarelor, vor fi implicate și unghiile.  Se poate observa extinderea infecției micotice pe partea dorsală a piciorului, sau o formă fungică uscată mocasin a infecției afectând talpa.

Diagnostic diferentiat

Diagnosticul diferențial include psoriazis hiperkeratotic, eczeme de mână, sau chiar dermatita iritativă de contact. Tabelul prezintă diferențele între psoriazis, infecții fungice și eczeme ale mâinii.

Răzuituri ale pielii trebuie trimise în scopul examinării miocologice și de cultură.

Tratament

Dacă a fost diagnosticată infecția fungică, trebinafina administrate topic va fi de obicei eficientă. Dacă afecțiunea este de natură cronică și de asemenea sunt afectate unghiile, ar fi necesară și terbinafina administrată oral.”

 Diferențe între psoriazisul mâinilor, tinea manum și eczema mâinilor

Psoriazis	Infecție fungică	Eczema mâinilor
De obicei nu provoacă mâncărime Crăpături dureroase Solzi argintii uscați Leziuni bine definite Implicația unghiei și a articulației Fenomenul Koebner (aparența unor leziuni traumatice)	Poate da mâncărime Câteodată e însoțită de crăpături Piele uscată, descuamată Tăieturi active în spatele mâinii Adesea implicate unghiile	Prurit Crăpături dureroase Descuamată, veziculară Leziuni mai difuze Unghiile nu sunt implicate

 General Dermatology, John SC English, Oxford, 2007

”…Atena ciumată şi părăsită de păsări, oraşele chinezeşti pline de cei care trăgeau să moară tăcuţi, ocnaşii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile ce se descărnau, construirea, în Provence, a marelui zid care trebuia să oprească vântul furios al ciumei, Jaffa şi cerşetorii ei hidoşi, paturile umede şi putrede lipite de ţarina bătătorită a spitalului din Constantinopole, bolnavii târâţi cu cârligele, carnavalul medicilor mascaţi în timpul Ciumei negre, împreunările celor vii în cimitirele din Milano, căruţele cu morţi în Londra îngrozită şi nopţile şi zilele pline pretutindeni şi întotdeauna de strigătul nesfârşit al oamenilor. Nu, toate acestea nu erau încă destul de puternice pentru a ucide calmul acestei zile. De cealaltă parte a geamului clopoţelul unui tramvai nevăzut răsună deodată şi dezminţea într-o clipă cruzimea şi durerea. Singură marea la capătul tablei ca de şah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniştitor şi fără de odihnă în lume. Şi doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbeşte Lucreţiu şi pe care atenienii loviţi de ciumă le ridicau în faţa mării. În timpul nopţii acolo erau duşi morţii, dar nu era loc suficient şi cei în viaţă se băteau cu lovituri de torţe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând mai degrabă lupte sângeroase decât să-şi părăsească cadavrele. Îţi puteai imagina rugurile împurpurate dinaintea apei liniştite şi întunecoase, bătăile cu torţe în noaptea sfâşiată de scântei şi aburi groşi urcând spre cerul atent. Te puteai teme…

  Dar această ameţeală nu rezista în faţa raţiunii. Este adevărat că fusese rostit cuvântul „ciumă”, este adevărat că în această clipă chiar, flagelul scutura şi trântea la pământ o victimă sau două. Dar ce, asta putea fi oprit? Ceea ce trebuia făcut, era să se recunoască pe faţă ceea ce trebuia recunoscut, să fie luate măsurile care se impuneau. Apoi ciuma se va opri pentru că ciuma nu se imagina, sau se imagina fals.

   Dacă se oprea şi asta era cel mai probabil, totul va fi bine. În caz contrar, s-ar şti ce este şi s-ar mai şti dacă n-ar fi posibil să te pui bine mai întâi cu ea pentru ca apoi s-o învingi.”

Ciuma, Camus