La baza evoluției
umane trecerea de la viața în natură (physis) la viața în cetate (polis)
implică o mutație prin care civilizația ”închide” omul, dar îl și ”protejează”
prin scoaterea lui din natură. Odată cu această schimbare asupra lui nu mai
funcționează factorii naturali ai mediului, ci forțele civilizatoare ale
mediului social. Aceste aspect se reflectă și în cadrul sănătății sale mentale.
Are loc un proces de regresiune, o depersonalizare, având ca rezultat dependența
omului de calculator.
Accelerarea ritmului
vieții, condițiile de viață și obligativitatea de asimilare a noului antrenează
noi forme a patologiei psihice: suprasolicitare, stres, stări reactive de tip
nevrotic, anxios, depresii, afecțiuni psiho-somatice, tulburări de
comportament, toxicomanii șamd. Se impune studiul igienei mentale ca acțiune de
psihoprofilaxie, dar și ca o formă de educație, un sistem de formare a
individului, a personalității umane, a modelelor de comportament social și a
relațiilor interumane. Procesul de învățare a utilizării tehnicii de comunicare
modernă trebuie să vină după formarea personalității și nu înaintea ei. Tehnica
de comnicare trebuie să reprezinte un auxiliar, un instrument al persoanei și
nu un ”univers artificial” în care acesta să sfârșească prin a se autodizolva.
Universul informational trebuie utilizat selectiv în interes propriu și
conform nevoilor sale fără a se lăsa sedus de el.
Starea de neliniște
psihosocială, nesiguranța, primatul forței în relațiile intersociale și al
intereselor individuale în relațiile interumane fac să crească tensiunea
socială, neîncrederea, dificultățile de adaptare, conflictele, agresivitatea.
Lumea modernă – ”o lume de criză”.
Totul devine
”artificial”, dominat de nefiresc. Dispar creativitatea, originalitatea, iar în
locul lor apare o nouă formă de pragmatism –utilitarism reprezentată de
”conduitele de consum”. Acestea sărăcesc atât intelectul, cât și afectivitatea
persoanei, dar în același timp stimulează pulsiunile primare. Viața devine o cursă pentru menținerea
existenței. Nevoile spirituale sunt deturnate către formele de descărcare
pulsională a unei civilizații a plăcerilor și distracțiilor.
Se vorbește despre
astenie și epuizare și necesitatea echilibrului între muncă și odihnă. - Senzația
de oboseală are o funcție protectoare, ea semnalând epuizarea rezervelor energetice și este urmată de apariția inadaptării
funcționale, fapt care împiedică organismul să continue o activitate ce ar
conduce în acest caz la apariția unor alterări ireversibile. Oboseala e un ”semnal
de alarmă”, mecanismul somatopsihic prin care organismul în stare de epuizare
energetică își întrerupe activitatea.
Un subiect
curajos, discutabil, e segmentul de text care descrie egalitatea dintre sexe. ”Destinul
femeii se realizează numai ca soție și mamă. Bărbatul se poate afirma în afara
căsătoriei, printr-o viață bogată, complexă, în sfera profesională, politică,
cultural artistică.” Autorul consideră că egalitatea dintre bărbat și femeie în
viața de familie și cea socială este apanajul ”mișcării feministe”. Spune –
competiția dintre soți a înlocuit cooperarea – egalitatea formală a dus la
tensiuni și conflicte între sexe. Acesta recomandă și pledează pentru o
distribuție a rolurilor după aptitudini și stabilirea domeniilor în care
bărbatul are prioritate și a celor în care femeile sunt de neînlocuit.
Este descrisă
dezvoltarea psihică, biologică și socială pe grupe de vârstă.
Se oferă o altă
definiție succesului:
Se știe că orice filosofie pesimistă prin
natura și concluziile sale este nocivă pentru starea de sănătate mintală. Un
tip de ten pozitiv, solid, echilibrat, adaptativ la situațiile vieții ca
rezultat al educației, culturii intelectuale și morale, al educației școlare,
sociale și religioase – aceasta este condiția succesului.
Succesul și eșecul sunt legate și de modul în
care persoana ”rezolvă” situațiile vieții, problemele sale personale sau
profesionale.
Încă o idee interesantă: calmul sau tensiunea sunt elemente vitale.
Este o carte adresată studenților de la
facultățile de medicină, psihologie, sociologie, asistență socială, drept, dar
și oamenilor de cultură. Mi s-a părut o lectură utilă, deși unele subiecte sunt
oarecum discutabile.
