duminică, 29 iunie 2008
de dragoste
să aducem pămînt din pădure să creştem dragostea înaltă mai înaltă decît teiul ce a atins al şaselea etaj cu florile iar cu mireasma şi pe al nouăleasă o creştem deschisă aşa cum e cerul alb deasupra apelor întunecate de stînci apele nistrului pe-nserate stîncile marcate de istorie niciodată nu m-aş fi gîndit că în serile de iunie pe cînd romaniţa şi macul îşi întind pe cîmpii suprafeţele albe suprafeţele roşii apa e de o culoare mai închisă decît cerul iar cerul e mai întunecat decît teritoriile împînzite cu romaniţă adică cele albe o dragoste vreau aşa cum este cerul în vară sau oarecum altfel
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Singura oglindă în care vreau să mă uit sunt ochii tăi Prin ei mă descopăr infinit mai bună Cel mai bun loc în care am călătorit vreodată su...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu