duminică, 29 iunie 2008
de dragoste
să aducem pămînt din pădure să creştem dragostea înaltă mai înaltă decît teiul ce a atins al şaselea etaj cu florile iar cu mireasma şi pe al nouăleasă o creştem deschisă aşa cum e cerul alb deasupra apelor întunecate de stînci apele nistrului pe-nserate stîncile marcate de istorie niciodată nu m-aş fi gîndit că în serile de iunie pe cînd romaniţa şi macul îşi întind pe cîmpii suprafeţele albe suprafeţele roşii apa e de o culoare mai închisă decît cerul iar cerul e mai întunecat decît teritoriile împînzite cu romaniţă adică cele albe o dragoste vreau aşa cum este cerul în vară sau oarecum altfel
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu