marți, 1 septembrie 2009

chip

Dimineţi răsuflecate fără calendar
îmi deschid ferestrele
trag de obraji soarele ştirb
mă cheamă pe strada Cosmonauţilor cu lilieci violeţi
într-un septembrie atât de străin
ochiul meu care atunci tremura
acum priveşte
sunt anii de triumf
o ameţeală stranie mă copleşeşte zilnic
ca într-un somn adânc cu visele cusute
îmi satisfac spaima într-o seară bolnavă
străinii sunt mai primitori de rugă decât mine

2 comentarii:

star77 spunea...

"dimineti rasuflecate fara calendar" - ti-ar prinde bine o detasare de cotidian :) Bune versuri, de savurat asa, dimineata pe racoare... Te salut!

Ecaterina Ștefan spunea...

te salut si eu. eh, diminetile astea de dupa vacanta. grele de tot. ms de oprire.