Nu știu de ce
m-am născut. Câtă vreme trăiesc părinții mei,
(mi-e totuna ce
am de facut) voi face ceea ce ei îmi spun ei să fac,
plus o serie de lucruri care se nasc din
necesitate,
iar după ce ei vor muri (se vor transforma,
scuze),
mă voi folosi de
toată înțelepciunea și experiența acumulată
ca să le spun copiilor
mei ce să facă,
eventual voi fi o
veriga finală în lanțul de distribuție a medicamentelor,
voi înspăimânta cu tact câteva generații de
studenți și
printre picături
poate voi scrie.
Pe crucea mea va fi scris:
am iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu