șarmant
marți, 12 iunie 2018
În timp ce înotam, apa era atât de limpede, încât îmi puteam vedea umbra pe nisip, și mă speriam de ea ca de un rechin însetat de sângele meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
(niciun titlu)
Iubire
Singura oglindă în care vreau să mă uit sunt ochii tăi Prin ei mă descopăr infinit mai bună Cel mai bun loc în care am călătorit vreodată su...
Grădina inimii mele
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu