Ceai în Sahara de Paul Bowles

 

   Un cuplu decide să facă o lungă călătorie în Nordul Africii, dorindu-și să-și armonizeze căsnicia, dar totul se transformă într-un coșmar. În primele câteva luni sunt însoțiți de un prieten, Tunner, dar pe termen lung râmân singuri. O carte în care este reflectată imprevizibilitatea vieții și ascunsele ei labirinturi în mreaja geloziei și a seducției, dar și despre neputința femeii de pe tărâmurile Africii.

                                               Zi de surfing și de jacuzzi în mare.

Lebedele de pe fifth avenue de Melanie Benjamin

    O carte bijuterie în care sunt conturate reațiile și viața burgheză din New York-ul primelor decenii de după cel de-al doilea Război Modial, avându-l în prim plan pe cel mai răsfățat și plin de expresie scriitor american al timpului - Truman Capote, dar și lebedele lui: Slim, o femeie a cărei maniere au fost șlefuite de bărbați ca Hemingway, Cooper sau Hawks; Pamela Digby, fostă noră a unui prim-ministru, Marela Agnelli, o prințesă căsătorită cu moștenitorul regatului Fiat și draga de Babe, căsătorită cu Bill Paley, director al televiziunii CBS, un om important, adulat, dar care se lovea de cei care nu îl acceptau în lumea lor din cauza etniei sale ebraice, cum ar fi fost acel club de înot în care nu a fost primit. Rana se preschimba în furie și se vedea cumpărând alt Picasso, altă locuință, altă stație de televiziune, altă creație vestimentară pentru Babe, doar ca ceilalți să strângă din dinți văzând ce poseda, faptul că o poseda pe ea.

    Babe, femeia căreia i se cerea să fie perfectă, pe care nimeni nu a văzut-o niciodată demachiată, nici măcar soțul (dormeau în dormitoare diferite), care își lua notițe după fiecare masă legat de ce nu a fost bine la ce a gătit după spusele soțului, ca să nu se repete, și căreia i se spunea, inclusiv dinspre părinți ”fața e singura ta avere”. O mamă neglijentă, altminteri. Nimeni nu i-a văzut cicatricile, decât Truman o singură dată. Un fel de obiect decorativ pentru unii, dar nu și pentru el, True heart, cel care îi spune ”cuvintele mele n-ar izbuti niciodată să te descrie așa cum ești, dragă Babe”. 

    Truman, care avea mereu rezervat un dormitor plin cu flori, cu deschidere către grădină, în casa familiei Paley, cineva care îi aducea farmec în viață, omul care nu avea să fie niciodată stânjenit de ceea ce îi spune, confesându-i-se. Acea creatură blondă care își face apariția la miezul nopții pe terasă într-o pijama de mătase, plângându-se, ”Billl, stai cu mine, nu pot să adom!”, după o petrecere în care a dansat înflăcărat cu Bobolinkul său, uimindu-l pe Bill despre cum a putut să o facă să roșească și să transpire și să îi deranjeze părul soției sale sobre și impecabile pe care niciodată nu o mai văzuse așa, lăsându-l profund tulburat. 

   Cartea care conține cele mai multe bârfe posibil pe centimetru pătrat, iar lui Truman îi plăcea să le înflorească cât mai mult, ca să-și distreze prietenele. Despre timpul când Capote a scris ”Mic dejun la Tiffany” și mai ales capodopera sa ”Cu sânge rece”, iar mai apoi povestirea care a făcut pe cineva să înțepenească mortal cu revista în mână, citind-o. Despre eleganța și rafinamentul care semnifică ceva în ochii lumii, dar o lume goală, pustiită pe dinăuntru.

Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt

     Am amânat mulți ani lectura acestei cărți despre care auzisem multe. Totul începe cu fragilitatea unui pahar pe care poate l-a spart, poate nu l-a spart. Cine știe? Apoi, într-un limbaj, simplu, dar și complex prin rețeaua de referințe și trimiteri, inclusiv prin repetiția unor parabole aritmetice, se descriu niște fapte, consemnate în ritm de jurnal, pe deplin captivant, de altfel, despre credință și poezie, dar mai ales despre cum acestea te pot salva în anumite împrejurări mai puțin fericite care însă pot deveni de-a dreptul euforice per se, doar datorită transformării naturale a lucrurilor, dar și pentru că literatura este și ea o realitate și uneori e destul ca ea să există cu frumusețea sa intactă pentru ca restul să poată fi tratat cu o nepăsare vulgară. Cât despre credință, când fraza cea mai de folos pentru a te apropia de creștinism este via Sir Thomas More care se adesă unui prieten: I trust I make myself obscure, dorind să-i acorde absoluta sa încredere și serioasa sinceritate, vorbindu-i; rămâne la ordinea fiecăruia să înțeleagă și să îmbrățișeze sau nu ceea în ce crede. Dacă fericirea a fost posibilă a fost posibilă în camera 34, e posibilă oriunde în lume.

Tratat de igienă mintală de Constantin Enachescu

  

 La baza evoluției umane trecerea de la viața în natură (physis) la viața în cetate (polis) implică o mutație prin care civilizația ”închide” omul, dar îl și ”protejează” prin scoaterea lui din natură. Odată cu această schimbare asupra lui nu mai funcționează factorii naturali ai mediului, ci forțele civilizatoare ale mediului social. Aceste aspect se reflectă și în cadrul sănătății sale mentale. Are loc un proces de regresiune, o depersonalizare, având ca rezultat dependența omului de calculator. 

  Accelerarea ritmului vieții, condițiile de viață și obligativitatea de asimilare a noului antrenează noi forme a patologiei psihice: suprasolicitare, stres, stări reactive de tip nevrotic, anxios, depresii, afecțiuni psiho-somatice, tulburări de comportament, toxicomanii șamd. Se impune studiul igienei mentale ca acțiune de psihoprofilaxie, dar și ca o formă de educație, un sistem de formare a individului, a personalității umane, a modelelor de comportament social și a relațiilor interumane. Procesul de învățare a utilizării tehnicii de comunicare modernă trebuie să vină după formarea personalității și nu înaintea ei. Tehnica de comnicare trebuie să reprezinte un auxiliar, un instrument al persoanei și nu un ”univers artificial” în care acesta să sfârșească prin a se autodizolva. Universul informational trebuie utilizat selectiv în interes propriu și conform nevoilor sale fără a se lăsa sedus de el.

  Starea de neliniște psihosocială, nesiguranța, primatul forței în relațiile intersociale și al intereselor individuale în relațiile interumane fac să crească tensiunea socială, neîncrederea, dificultățile de adaptare, conflictele, agresivitatea. Lumea modernă – ”o lume de criză”. 

   Totul devine ”artificial”, dominat de nefiresc. Dispar creativitatea, originalitatea, iar în locul lor apare o nouă formă de pragmatism –utilitarism reprezentată de ”conduitele de consum”. Acestea sărăcesc atât intelectul, cât și afectivitatea persoanei, dar în același timp stimulează pulsiunile primare.  Viața devine o cursă pentru menținerea existenței. Nevoile spirituale sunt deturnate către formele de descărcare pulsională a unei civilizații a plăcerilor și distracțiilor.

   Se vorbește despre astenie și epuizare și necesitatea echilibrului între muncă și odihnă. - Senzația de oboseală are o funcție protectoare, ea semnalând epuizarea rezervelor energetice și este urmată de apariția inadaptării funcționale, fapt care împiedică organismul să continue o activitate ce ar conduce în acest caz la apariția unor alterări ireversibile. Oboseala e un ”semnal de alarmă”, mecanismul somatopsihic prin care organismul în stare de epuizare energetică își întrerupe activitatea. 

Un subiect curajos, discutabil, e segmentul de text care descrie egalitatea dintre sexe. ”Destinul femeii se realizează numai ca soție și mamă. Bărbatul se poate afirma în afara căsătoriei, printr-o viață bogată, complexă, în sfera profesională, politică, cultural artistică.” Autorul consideră că egalitatea dintre bărbat și femeie în viața de familie și cea socială este apanajul ”mișcării feministe”. Spune – competiția dintre soți a înlocuit cooperarea – egalitatea formală a dus la tensiuni și conflicte între sexe. Acesta recomandă și pledează pentru o distribuție a rolurilor după aptitudini și stabilirea domeniilor în care bărbatul are prioritate și a celor în care femeile sunt de neînlocuit.

Este descrisă dezvoltarea psihică, biologică și socială pe grupe de vârstă.

Se oferă o altă definiție succesului:

  Se știe că orice filosofie pesimistă prin natura și concluziile sale este nocivă pentru starea de sănătate mintală. Un tip de ten pozitiv, solid, echilibrat, adaptativ la situațiile vieții ca rezultat al educației, culturii intelectuale și morale, al educației școlare, sociale și religioase – aceasta este condiția succesului.

  Succesul și eșecul sunt legate și de modul în care persoana ”rezolvă” situațiile vieții, problemele sale personale sau profesionale.

  Încă o idee interesantă: calmul sau tensiunea sunt elemente vitale.

   Este o carte adresată studenților de la facultățile de medicină, psihologie, sociologie, asistență socială, drept, dar și oamenilor de cultură. Mi s-a părut o lectură utilă, deși unele subiecte sunt oarecum discutabile.

  

Impactul

Vor fi trecut poate
o sută de ani
până când
și valul 
cel mai curat
rătăcit în mijlocul apelor
ajunge la țărm,
îmbrățișându-l
cu fiecare
moleculă
a sa
țărmul 
despre care
doar a auzit că există.

Spatele de Dr. Anthony Campbell

   O carte care rezumă principalele boli care țin de durerile spatelui și le explică într-un limbaj puțin tehnic, dar ușor accesibil. Veți afla și veți înțelege ce înseamnă sciatica, torticolisul, spondiloza cervicală, polimialgia reumatică, hernia de disc, nevralgia posherpetică, durerea lombară cronică, scolioza, fibromialgia, arahnoidita, bolala Scheuermann, sindromul de tunel carpian, în ce fel este legată durerea de spate de bolile cardiace sau toracice de fumat și condițiile sociale potrivnice, care e diferența între poliartrita reumatoidă și artroză, dacă depresia poate crea durere de spate și cum diverse afecțiuni ale diferitor organe pot cauza durere în spate, dar și multe altele. Sunt prezentate punctele sensibile ale spatelui. Aflăm care este poziția corectă pentru înot și care sunt pericolele deszăpezirii, cum ar trebui să dormim, să mergem pe biciletă, în ce poziție să citim. Sunt abordate tratamentele alopate și medicina alternativă, precum ar fi acupunctura, homeopatia, hidroterapia, acupresura, masajul și antrenamentul autogenic; tangențial, tehnica Alexander și shiatsu. Sunt prezentate exerciții specifice pentru combaterea durerii de spate. Nicio altă carte nu m-a determinat până acum să îmi iau atîtea notițe, totul fiind foarte interesant și util. Este o carte care merită să fie citită și recitită, mai ales de profesioniștii care activează în domeniul medical. Recomand!

Cum reactionam la stres de Sorin Ene

 

       "Cum reacționăm la stres” este o carte scrisă de un medic psihiatru, care explică principalele tulburări psihice somatoforme și disociative, cum ar fi: tulburarea somatoformă, tulburarea conversivă, tulburarea hipocondriacă, tulburarea dureroasă persistentă ș.a.m.d. (când suferința sufletului produce suferința trupului), amnezia disociativă, fuga disociativă, tulburarea de depersonalizare și tulburarea disociativă a identității (când mintea nu poate face față problemelor).  Toate aceste boli pornesc din anumite suferințe interne, a unor conflicte interne nerezolvate sau din cauza stresului cronic/ a unei situații traumatizante. Fiecare boală este prezentată prin cazurile reale ale unor pacienți. Sunt prezentate și modurile în care ar trebui să fie abordate aceste boli de către persoanele care îngrijesc bolnavul, dar nu se insistă aproape deloc pe partea medicamentoasă a tratamentelor.

Resursele interne ale omului sunt folosite pentru a face față suferinței, și atunci acesta devine mai puțin eficient/productiv acolo unde ar putea fi altfel.

 Acesta este una din ideile principale pe care le-am reținut din această carte care poate fi utilă atât specialiștilor din domeniul bio-medical cât și oamenilor care vor să-și lărgească spectrul de cunoaștere în medicină.

O singurătate prea zgomotoasă de Bohumil Hrabal

 

O carte în care florile de mucegai ale lumii sunt interferate cu razele sărate ale soarelui; în care singurătatea zgomotoasă este înghițită de moartea lemnului. În care lumea subterană se ivește nu doar ca punct de sprijin, ci și ca laitmotiv. O carte de proză-poezie despre inumanitatea cerului și despre slăbiciunea iubirii. Despre  culpa și exilarea omului în fața zeflemitorului criticism social. Cu o fluență impecabilă, cu un umor fin, o carte excelent scrisă a unui scriitor ceh.

”Ultimul pîrîu este ultima picătură absorbită de râu,

ultimul râu e absorbit în mare, iar oceanul,

prin ultimul nor luminos, se evaporă în norii albăstrui”

”Nu ne doream nimic altceva decât să trăim așa la infinit, ca și când ne spusesem totul, ca și când am fi fost născuți împreună și nu ne-am fi despărțit niciodată”

”Poate era același care, cu un an înainte, la abatoarele din Holesovice, noaptea, m-a amenințat cu un cuțit, iar când m-a împins într-un colț, a scos o bucată de hârtie din care mi-a recitat o poezie despre minunata regiune Ricany. Apoi s-a scuzat că, deocamdată, nu știe altă modalitate de a-i face pe oameni să-i asculte poemul.”