Cadavru

Lampa de neon frige când îmi lipesc degetele de ea

caut un strop de căldură care să fi trecut prin tine mai întâi

becul se stinge, nu e nimic dureros în asta

e doar ceva lipsit de senzaţii, lipsit de entuziasmul începutului

în care conta fericirea ta

o fericire pe care vroiam să ţi-o dau din mine direct

acum noaptea e alta, altul peisajul, nu mai vad acea imensitate

de blocuri nu prea înalte, care stau treze până la ore târzii

deşi sunt, nu mai aud nici măcar câinii,

doar ticăitul ceasului care îmi spune că timpul încă există

şi dăinuie, cum se credea într-un timp despre dragoste.

În ce zi am ajuns?

Care vor fi gesturile din dimineaţa ce vine?

Încotro mă îndrept şi de ce?

Ar trebui să preţuiesc clipa aceasta, pe care-o primesc

cu plămânii curaţi, dar sunt tristă şi chiar de mă înspăimântă

fiara ce mă va înghiţi, acolo, la capăt

mă mai înspămâtă şi faptul că nu văd diferenţa sau rostul 

acestei aşteptări când îi zic nu altcumva decât 
aşteptare

18 oct. 11, Constanţa