De parca, brusc, peste noapte, as fi intrat in viata altcuiva. M-am trezit dimineata in patul altcuiva, am luat micul dejun cu parintii altcuiva, am mangaiat cainele acestuia si m-am dus in locul lui la facultate cu un 102 Nord in care am folosit bilete ce nu-mi apartin. Nu facultatea mea.
Ieri am stat 2 ore in laboratorul de chimie si m-am uitat la un sir infinit de recipiente cu compusi chimici, in mod special la hartiutile incleiate pe ele, unde aveau formule si denumiri, dar si la culori. Ca sa fiu atenta, imi repetam fara voce fiecare fraza pe care-o spunea profa. O colega mi-a marturisit dupa ore ca si ea facea la fel, dar nu prea reusea sa tina ritmul. Mie mi-a reusit, poate pentru ca nu gaseam nimic mai distractiv de facut.
Inainte de asta, asteptam in fata Ovidiusului pe o banca. La cativa pasi distanta, o blonda se plangea colegelor sale ca nu a vazut niciun boboc frumos anul asta in tot Ovidiusul. Se referea, cred eu, la frumusetea fizica, ca alta n-o poti observa la prima vedere. Nu m-am simtit ofensata de fraza auzita intamplator, doar m-am convins inca o data, fara tristete, ca suntem diferiti in perceperea de frumos si in preocupari.
Inca si mai inainte, am stat 2 ore intinsa pe suportul de fier pe care stau vara salvamarii, la vreo trei metri inaltime de la pamant si 5 metri distanta de locul unde marea isi arunca valurile pe tarm si m-am uitat la orizontul neted. Am ascultat zgomotul marii si pescarusii, am citit. Am coborat, m-am descaltat si am mers putin pe marginea apei. Aveam 3 ore libere intre lectii si doar in partea asta de timp m-am simtit eu insami pina la capat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu