Este exact asa cum mi-ai spus, prea mare ruptura, alta zona de interes. Pentru ce vreau eu, nu mi-ajunge rabdare si timp. Obligatiile fac coada in creier. Nici macar sa trandavesc nu-mi permit, ca sa nu mai vorbim de obsesii. Le trimit la plimbare cu Bobi. Sa latre, sa muste, sa sufere Bobi in locu-mi. Adica, tot despre dependente zic. Abstinenta nu rezolva nimic. Esti ordinar. Si ce daca hormonii fac harababura? descumpanirile tu le suporti. Apa nu rezolva nimic. Soseaua ramane aceeasi. Gandurile zdupaie pe bordura si nu mai ajung. Nu mai ajungi. Plimbarea nocturna sub lumina de luna ajuta, zice-se, dar mult prea tarziu. Plimbarea nocturna e (…), as injura, ma abtin.
(octombrie 2011, inertia creeps, pled verde dedesubt, lampa mea de masa, floarea mea alba-n ghivechi, cainele meu de plus, 20 de ani, noaptea scursa de orice miscari ar putea sa urmeze, inertie, pozitie comoda pentru glezne, latratul lui Bobi dupa usa, un conspect pe care n-am chef sa-l citesc pentru ca nu e urgent, Tomis Nord, incapacitatea de a lega aceste cuvinte sau lipsa necesitatii de a le incadra in vreun context. As vorbi cu cineva despre ceea ce simt. As tacea. As mai trage de singuratate. E sambata, ziua-i pe terminate. Nu se regreta nimic. Tristetea e parte din mine. As minti daca as raspunde da cand ma intrebi daca sunt fericita, fix in momentul in care ma-ntrebi. Imi ramane timp si pentru dependente, ma gandesc la ele cat merg. Mi-e ciuda ca nu le pot rupe din mine. Vor trece. Mai dureaza. Nu asta-mi doresc. Doar mortii nu simt nimic, si nici macar asta nu se stie precis.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu