Am decis. Nu o sa te mai caut.
Tahicardiile produse de diversele feluri
în care te-am căutat
mi-au fost îndeajuns.
Nu am de gând să fac infarct miocardic,
așteptând, în
sfârșit, să mă vezi.
Zâmbetul tău care cândva mă scotea din orice depresie,
acum nu e decat fals
-
ca un peisaj conceput de un videoproiector
sau ca niște haine care deși te acoperă, nu te încălzesc –
M-am săturat de dramă.
De acum îi voi face
un rezumat și voi trece peste.
Uite începutul dramei,
Uite mijlocul,
Uite sfârșitul.
Șapte cuvinte.
Am fost întotdeauna prea mică pentru ca să mă poți vedea.
Unsprezece cuvinte.
Am început să mă iubesc pe mine mai mult decât te iubesc pe
tine.
Patrusprezece cuvinte.
Obișnuiește-te. Printre cadavrele măcelărite de mintea ta, nu
mai sunt eu.
Doisprezece cuvinte.
Atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu