„Fiinţa îmi era străvezie precum adâncul marii, ca tăcerea
mulţumită de sine a nopţii, ca liniştea solilocvă a amiezii”.
Kierkegaard
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu