vineri, 24 februarie 2017

    Singura carte care nu mă plictisește niciodată, pe care o pot citi începând cu orice pagină, din care aș putea cita infinit, pe care atunci când intru în ea nu mă pot opri să o citesc, pe care o pot reciti infinit, care mă fascinează, mă face să îmi reamintesc că literatura valorează ceva ș.a.m.d.

  "I don’t get indignant, because indignation is for the strong; I’m not resigned, because resignation is for the noble; I don’t hold my peace, because silence is for the great. And I’m neither strong, nor noble, nor great. I suffer and I dream. I complain because I’m weak. And since I’m an artist, I amuse myself by making my complaints musical and by arranging my dreams according to my idea of what makes them beautiful."

”Sometimes, when I wake up at night, I feel invisible hands weaving my destiny.”

 The book of disquiet, Pessoa

Niciun comentariu: