Sonet LX

de William Shakespeare

Cum valurile se grăbesc să spargă țărmul

Și clipele se-avântă către un sfârșit

Orice alegere schimbată-n lanț sub dermul

hazardului, cu alta, lupta-va infinit.

De când te naști, în râul din lumină

Plutești către maturitatea ce te-ncoronează

Cu prăbușiri sau glorie divină

Și timpul e confuz în ce-ți cedează:

Străpunge tinerețea peste puntea

Frumosului-încărunțește fruntea

Sclipirea ochiului din minte o răpește

Și tot ce-i taie calea, în mormânt cosește.

În vremurile-n care uitarea în noi ninge

 Cu al meu vers a timpului cruzime voi înfrânge.

Traducere: Ecaterina Ștefan

Sonet LX de William Shakespeare

Like as the waves make towards the pebbled shore,

So do our minutes hasten to their end;

Each changing place with that which goes before,

In sequent toil all forwards do contend.

Nativity, once in the main of light,

Crawls to maturity, wherewith being crowned,

Crooked eclipses 'gainst his glory fight,

And Time that gave doth now his gift confound.

Time doth transfix the flourish set on youth

And delves the parallels in beauty's brow,

Feeds on the rarities of nature's truth,

And nothing stands but for his scythe to mow:

And yet to times in hope, my verse shall stand

Praising thy worth, despite his cruel hand.