a fost vreme în care am plâns, adormind, cu fruntea
ascunsă sub masă, după care îi trimiteam zeci de
emoticoane triste şi atâtea mailuri pentru care
m-am detestat
cu ruşine
mă acuza de un anumit fel de nebunie
ştiam că e adevărat
apoi am aşteptat să-mi treacă îngrijorarea
şi m-am îndepărtat, suficient, cât să nu fie
dependenţa vizibilă, cât să mă
apăr
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dacă e să citești jurnalele marilor scriitori, îți dai seama că niciunul dintre ei nu avea fantezia de a se trezi cu câteva miliarde de ...
-
lunyu merge pe străzi murdare şi prin reţele de canalizare vorbeşte cu oameni rataţi cu alcoolici cu nebuni se angajează la cele mai um...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu