duminică, 11 iulie 2010

pândesc târziul norilor


şi duminica nopţile sunt triste
fără să oprească singurătatea
în zid
poate un pic de neputinţă
poate cădere
poate doar slăbiciuni
care s-au bucurat
aflând că sunt lăsate în pace

şi carnea bolnavă
aruncată din altcineva înspre

şi mirosul de sfârşit
are iarăşi dreptate să plângă

cum să te aperi

Niciun comentariu: