şi încă eşti trist nimic nu se schimbă
iar trezirea vine şi trezirea apropie doar o ploaie scurtă
care te ţine
şi mai departe.
şi totul dispare. şi oamenii care până acum făceau sensul
un sign out absurd telefonul închis km distanţă
înţeleg
toate cândva se sfârşesc cu muzică sau fără
( pot să schimb discul?
mai taci.)
toate rămân a fi ceea ce le facem să
şi petele din primul plan şi petele din plan secund
şi oamenii care îţi sunt blocaţi în gând
şi atunci când se află la 2400 km depărtare
zâmbetele false care te fac să îi crezi adevăraţi
prietenii care îţi spun că o să aibă grijă ce cuvinte lasă
în aer pentru tine...
tristeţe. care îţi aparţine care le aparţine
o laşi aşa nemişcată pe chipul tău lipsit de vreo expresie
în octombrie 2010 nu o să se schimbe nimic
nu o să adorm mai repede şi nici cu mai mult zâmbet
dar poate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu