marți, 27 iulie 2010

fir-ar să fie

şi încă eşti trist nimic nu se schimbă

iar trezirea vine şi trezirea apropie doar o ploaie scurtă
care te ţine
şi mai departe.

şi totul dispare. şi oamenii care până acum făceau sensul
un sign out absurd telefonul închis km distanţă

înţeleg

toate cândva se sfârşesc cu muzică sau fără
( pot să schimb discul?
mai taci.)
toate rămân a fi ceea ce le facem să
şi petele din primul plan şi petele din plan secund
şi oamenii care îţi sunt blocaţi în gând
şi atunci când se află la 2400 km depărtare
zâmbetele false care te fac să îi crezi adevăraţi
prietenii care îţi spun că o să aibă grijă ce cuvinte lasă
în aer pentru tine...
tristeţe. care îţi aparţine care le aparţine
o laşi aşa nemişcată pe chipul tău lipsit de vreo expresie

în octombrie 2010 nu o să se schimbe nimic
nu o să adorm mai repede şi nici cu mai mult zâmbet
dar poate

Niciun comentariu: