sâmbătă, 3 septembrie 2011

fragment


Cu paharul gol în faţă, Petrache îşi suge buzele. Apropierea toamnei îi răsuceşte-n sânge o ură barbară, înjurăturile-i scârţâie între dinţi, obrazu-i brăzdat pare să fi uitat de totura briciului. Dinspre uşa de lângă peretele din stânga zăreşte un corp rotund, cu picioare lungi, dezgolite, oh, după picioarele acelea masive gura i-ar saliva încontinuu. Încearcă să o oprească. Vagabond împuţit! Fata forţează o grimasă. Paşii ei, care acum doi metri călcau ca pe vată, au prins brusc greutatea bocancilor de război. Fetiţo!, îşi întinde mâinile înspre coapsele ei grase. Nu apucă să simtă nici textura fustei cu buricele degetelor. Pleosc! Stai acolo, jos! Ce rele sunt fetele astea, dar ce gustoase, ah, ce m-aş desfăta... Îşi suge buzele uscate. Volodea, încă o bere! Curva dracului, mormăie pe sub nas.

 Femeile astea ne bat în cuie înainte să ne fi cioplit crucea, nu-i aşa, nea Volodea? Aşa-i, mă, Petrache, dacă vrei tu să crezi aşa, dar mea e bună, chiar dacă mi-e soţie, nu-mi bate cuie, şi nici groapă nu-mi sapă. E, cum să spun,  blândă.

 Un tip îşi varsă băutura peste Petrache. Ţine-l de ceafă şi dă-i între ochi, genunchiul în burtă, şira spinării dându-se de-a rostogolul pe podea. Tipul regreta că nu şi-a cerut scuze. Unul dintre grăsanii de la masa de-alături îl încărcă pe umăr şi îl scot de acolo. Ţâncul, se pune el cu Petrache urâciosu’, nu, uite, tu numai uite ce mi-a făcut din pantaloni! Ceva straşnic! Mai toarnă aici. Corpul rotund, cu picioare goale, se întoarce. Mimează un scuipat când trece pe lângă Petrache. Acesta încearcă să o apuce, dar cade de pe scaun. Câteva râsete răsună-n unison de la masa de-alături. La televizorul la care se dă meci, tocmai s-a dat un gol pe care toată lumea l-a ratat, din cauza căderii lui Petrache. Nenorocitule! Îl blestemă toţi. A găsit când să se dea în spectacol!

Când se ridică, Petrache se apucă de picioarele unui scaun şi-l învârteşte inert când în stânga, când în dreapta. I se pare că are dimensiunile unui dinozaur, dar de fapt arată ca un hipopotan care acum a învâţat a merge şi încă are nevoie să se ţină de ceva ca să nu cadă. Vă zbor capurile! 

Niciun comentariu: