aer rece si umed

Copiii mai mici decat noi sunt cuminti, se-ndragostesc repede, asta nu-i scuteste de patetism, dar le ofera o asa numita duiosenie-a varstei. Ii ignoram, nu ne pasa de ei, totusi uneori ii zarim din loc in loc, cand nu ne asteptam sau cand nu ne mai aducem aminte decat de ceea ce incarca cu griji. Copiii mai mici decat noi sunt atenti si nu se satura repede. Au energie.

Prima zi in care Constanta ploua pe sub balcon si mi-e rece la maini si nu mai simt durerea de ieri in falange. Ieri primul curs in aula, descoperirea scaunelor cu suport pentru caiet si o adancitura liniara in el, cat sa nu cada pixul. Sentimentul ca esti student, asta fiind ceva important, impinge responsabilitatile-n fata, si e ok asa, pentru ca la ele ma pricep cel mai bine.

Au energia unui soare burtos si flamand in care dintr-o inghititura ar incapea tot universul. Mainile le scancesc cand ii pui pe treaba prea mult, in schimb, daca fac bine ce au de indeplinit, le este asigurat un somn linistit. Se trezesc inainte de timp si nici macar nu din cauza zgomotului ploii, ci din entuziasm.

Mi-e frig mai ales la mana si urechea dreapta, pentru ca sunt mai aproape de peretele dinafara, iar dincolo de el, dupa cum spuneam, ploua. Stau aici cocotata pe-un scaun, cu o masa improvizata dintr-un alt scaun cu o cutie pe ea, peretii prea zdraveni ca sa lase sa circule undele intre ei.