vineri, 7 octombrie 2011

din floarea-soarelui a ramas numai tulpina

Vecina cu sinele ruginite 
pe care poate merg trenuri, cand eu nu ma uit, 
in apa din cer se scalda o turma de miei, 
unul tine soarele in faringe, 
il scuipa pe acoperisul 
autocarului, cat eu astept 
sa revad muntii de alta data,
nu-i loc si nici timp pentru asta.

Dreapta ce ne desparte de cer
nu a intrat intr-o curbura mai burtoasa 
decat cea in care se lungesc
liniile de inalta tensiune.
Pe soseaua asta 
am mai mers o singura data.
Mi-e cunoscut doar podul cu Delta. 

In stanga gradulete scunde si verzi, 
dinspre care totul se micsoreaza, 
in dreapta arbori suficient de opaci 
ca sa nu deslusesti nimic dupa ei. 
In fata, mai sus de scaune, oameni
doar unul poarta o palarie bej 
care, pe fundalul ferestrei, seamana 
cu o radiera ce zadarnic incearca 
sa stearga orizontul din mers.

Constanta-Bucuresti,
3 octombrie 2011

4 comentarii:

Diana spunea...

succese la studii!

Ecaterina Ștefan spunea...

multumesc.

Suflet de curva spunea...

mm, cineva poate scoate o carte cu scrierile astea

Ecaterina Ștefan spunea...

cineva e un termen prea larg. eu pot, altcineva nu, daca e sa vb despre aceste scrieri. multam de trecere.