Mă trezesc şi mi-e sete
Citesc şi mi-e sete
Caut să-mi păstrez concentrarea
şi setea îmi umple fiecare celulă,
trimiţând înăuntru reţele de goluri.
Mi-e sete chiar dacă plouă afară.
Mi-e sete chiar dacă-i furtună în mare.
Oamenii străini nu îmi mai sunt străini,
oamenii răi nu mai par răi,
oamenii urâţi nu mai au urâţenie-n ei,
neutralitatea, distanţa dintre noi
acoperă fiecare platformă a zilelor
prin care trecem în aproximativ aceleaşi ore,
în aproximativ acelaşi circuit,
cu aşteptarea fără de aşteptare
în faţa semaforului, în cozile de la pâine
şi de la poştă, pe treptele facultăţii
înaintea examenului.
înaintea examenului.
Venele pe care le văd cu uşurinţă
sub pielea de pe încheieturile mâinii
nu-mi indică vreo hartă,
nu am habar încotro să o iau,
trăiesc pur şi simplu
21 ianuarie 2012, Constanţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu