”Mai fac o digresiune, cu o istorioară: am fost înrolat ca ofițer cu rang mic într-o unitate de tancuri din armata israeliană, pe frontul egiptean, în '67, în Războiul de Șase Zile. Eram rezervist, aveam aproape 30 de ani, și toți de acolo lucram în diferite domenii, nu mai eram soldați tineri. Dar ne găseam într-o unitate de tancuri și, în ultima noapte dinaintea bătăliei, ședeam la un foc de tabără și ne dădeam cu părerea despre ce va mai fi. La un moment dat s-a arătat generalul. Generalul Tal era comandantul suprem pe frontul de sud în războiul din `67. Era liniște, și generalul Tal s-a apucat să ne împărtășească ideile lui despre bătălia care urma. după vreo patru fraze a fost întrerupt de un caporal mai în vârstă, ochelarist și rotofei, care a spus, foarte politicos: ”Scuzați-mă, domnule general, ați citit vreodată Război și pace, al lui Tolsoi?” Generalul a zis: ”Sigur că da, ce mai întrebare, l-am citit de mai multe ori.” ”Și vă dați seama, domnule general, că sunteți pe cale pe cale să repetați eroarea de concepție pe care, după părerea lui Tolstoi, au făcut-o rușii în bătălia de la Borodino?” Cât ai bate din palme, tot plutonul se pornise să discute cu îndârjire și zbierete despre Tolstoi, strategie, literatură, traducere, despre toate cele. Toți răcneau cât îi țineau plămânii, toți își ziceau între ei ”idiot”, inclusiv generalul și caporalul. Până la urmă s-a dovedit că acel caporal era profesor de literatură rusă la Universitatea din Tel Aviv, însă generalul avea un grad superior în filosofie la Universitatea din Ierusalim. Așadar, de ce n-aș face-o și eu? Israelienii discută, discut și eu. Și totuși, mă trezesc în fiecare dimineață, mă preumblu un pic prin deșert, îmi fac o cafea, mă așez la birou și încep să mă întreb: ”Cum m-aș simți dacă aș fi ea? Ce-aș face dacă aș fi în pielea lui?” - lucrul pe care trebuie să-l faci dac vrei să scrii cel mai simplu dialog: trebuie să-ți împarți între personaje nu numai devotamentul, ci chiar și trăirile cele mai profunde. Cred că îl parafrazez pe D.H. Lawrence, care spunea cândva că pentru a scrie un roman trebuie să fii în stare să-ți asumi cu aceeași convingere și impetuozitate și empatie cam o jumătate de duzină de sentimente și păreri diferite, care se înfruntă și se contrazic.”

Amos Oz, Cum să lecuiești un fanatic