Sunătoarea

   Sunătoarea (Hypericum perforatum) în medicina populară românească, a fost utilizată multă vreme în special pentru tratamentul unor afecţiuni ale ficatului şi tubului digestiv, iar în Occident pentru tratarea anxietăţii şi a stărilor depresive uşoare şi moderate. 

     Germanii îi spun Johanniskraut (Planta Sfântului Ioan). Legenda spune că Apostolul Domnului, Ioan, a cules planta stropită de sângele lui Iisus chiar de sub crucea pe care era răstignit Mântuitorul.

În România planta se mai numește buruiană de năduf, crucea-voinicului, floarea lui Ioan, hamei de pământ, sburătoare, sunaică, pojarniță.

Compoziția chimică

   Produsul vegetal utilizat de la sunătoare este reprezentat de părțile terminale înflorite (Herba Hyperici). Acestea conțin:

•             Naftodiantrone – regasite in cea mai mare parte in petalele florilor si muguri

o             Hipericina – pigment care imprima culoarea galben-rosietica petalelor

o             Pseudohipericina

•             Flavonoide (polifenoli) – regasite in cele mai mari concentratii in flori: kamferol, quercitina, izoquercitina, hiperina, hiperozida

•             Floroglucinoli

o             Hiperforina – se considera ca ar avea rol major psihoactiv

o             Adhiperforina

•             Uleiuri esentiale: mono si sesquiterpene (alfa si beta-pinen, alfa-terpineol, geraniol, etc)

•             Xantone si taninuri

•             Constituenti fenolici: acizi cafeic, clorogenic, hiperfolina

•             Alti constituenti: carotenoide, pectina, aminoacizi, etc.

    Hiperforina – se pare ca ar favoriza influxul de ioni (cu precădere de sodiu) în spațiul intracelular, în special la nivelul neuronilor, prin acțiunea la nivelul canalelor care mediază preluarea acestora. Influxul de ioni inhibă recaptarea neurotransmițatorilor, mecanism care ar putea sta la baza efectelor antidepresive ale sunătorii.

    Planta s-a mai numit în vechime ”Samariteanul milostiv” , pentru puterea de a vindeca rănile cele mai capricioase.

    Pe tulpina lungă și puternic ramificată cresc flori galben-aurii. Dacă se zdrobește o tulpină, curge o sevă de culoare roșie ca și culoarea sângelui Domnului Iisus Hristos.

    Se culege întreaga plantă, dar cel mai des se utilizează florile. Perioada optima este din iulie până în august. În zonele de munte, august-septembrie.

Depresie

   Există numeroase date care atestă eficacitatea sunătorii în diminuarea simptomelor asociate depresiei ușoare sau moderate. Se consideră că mecanismul său de reactie ar consta în inhibarea recaptării neurotransmițătorilor (serotonina, noradrenalina si dopamina), asemănător medicamentelor antidepresive (SSRI – Inhibitori ai Recaptarii Serotoninei: fluoxetina, citalopram, sertralina, etc).

Eficiența sunatorii în tratamentul depresiilor este comparabilă cu cea a antidepresivelor. Efectele secundare induse de aceasta sunt mai mici decât cele ale antidepresivelor.

    Se mai folosește în tratamentul durerilor de cap, în stări de irascibilitate, tulburări de somn, astenie nervoasă. A dat bune rezultate în ameliorarea nevralgiilor de trigemen.

    Ajută în tratarea enurezisului, a stărilor de agitație.

    Uleiul de sunătoare preparat din flori este folosit pentru vindecarea arsurilor, pansarea rănilor întinse, a urmărilor dureroase ale fracturilor, a arsurilor de la soare.

    Ceaiul de sunătoare este un mijloc ”clasic” de vindecare a bolilor de ficat și fiere, hemoroizi, tulburări digestive, ulcer gastric și duodenal, dizenterii, diarei cronice.

   Orice stări de colici cedează dacă abdomenul copilului este masat cu puțin ulei de sunătoare.

   Tot uleiul de sunătoare, combinat însă cu ceai de sunătoare băut zilnic poate ajuta la închiderea unei ulcerații. Și hematoamele tratate cu ulei de sunătoare dispar în cel mai scurt timp.

  La dereglările de ciclu menstrual la femei, ceaiul de sunătoare, combinat cu traista ciobanului, dă efecte uimitoare.

Forme de administrare

   Sunătoarea poate fi utilizată în foarte multe forme de administrare, începand de la ceaiuri, tablete, capsule, uleiuri, și pana la creme, geluri sau unguente, pentru aplicații locale. Cele mai multe produse sunt standadizate cu un conținut în hipericină de 0,3%.

Mod de administrare:

Copii

•             Deoarece majoritatea studiilor efectuate pe sunătoare au avut ca subiecți persoane adulte, nu se cunoaște efectul pe care l-ar putea avea această planta asupra copiilor.

•             Nu se recomandă tratament antidepresiv cu sunătoare copiilor, cu exceptia situațiilor în care aceștia sunt sunt strict monitorizați de către un medic de specialitate.

Adulți

•             Doza uzuală zilnica recomandată în tratamentul depresiilor ușoare și medii – 300mg (0.3% hipericina) X 3/zi, în timpul meselor.

Ceai de sunătoare: O linguriță cu vârf de plante la un sfert de litru de apă clocotită se lasă să stea până la un minut, apoi se strecoară și se beau 2-4 căni de ceai, zilnic.

Ulei de sunătoare: florile proaspete de sunătoare se pun într-o sticlă, se toarnă ulei de floarea-soarelui sau ulei de măsline până se acoperă cantitatea de flori. Sticla va sta 2-3 săptămâni la loc însorit până ce se colorează în roșu. Apoi uleiul se strecoară și se păstrează în sticle de culoare închisă. Se folosește în tratamentul arsurilor.

Tinctură: se pun florile de sunătoare într-o sticlă, se toarnă alcool rafinat în concentrație de 38-40 grade și se lasă la loc însorit 15-30 de zile. Se folosesc 5 picături de trei ori pe zi în tratamentul afecțiunilor digestive.

Băi de șezut: într-un vas de 5 L se pun plante întregi de sunătoare la macerat în apă rece. A doua zi se pune la fiert, după ce a dat în clocot se adaugă la apa pentru baie. Durata băii este de 20 de minute după care corpul nu se șterge, se îmbracă un halat pentru baie, se stă în pat timp de o oră. Aceste băi aduc alinare în caz de lumbago, reumatism, sciatica.

Interacțiuni

    Sunătoarea interacționează cu un numar foarte mare de medicamente. În cele mai multe situații acțiunea medicamentelor este diminuată de prezența sunătorii, însa sunt cazuri în care sunătoarea potențează actiunea medicamentelor, crescandu-le toxicitatea.

    Se cunoaste ca sunatoarea ar avea afinitate pentru receptorii adenozinici, serotonin 5HT1, benzodiazepinici si pentru ceI gama-aminobutirici (GABA).

    In principal, sunatoarea este incriminata in procese de inductie enzimatica desfasurate la nivelul CYP1A2, CYP3A4 sau CYP2C9 dar si a glicoproteinei P. In urma acestor procese, are loc scaderea concentratiilor plasmatice ale medicamentelor care se metabolizeaza prin intermediul acestor grupe enzimatice, cu scaderea eficacitatii lor terapeutice.

 Medicamente care pot interacționa cu sunătoarea

Clasa de substante	Reprezentanti	Tip de interactiune
Antidepresive	SSRI: citalopram, escitalopram (Actavis), fluvoxamina (Fevarin), paroxetina (Seroxat), fluoxetina (Prozac), sertralina (Zoloft) Triciclice: amitriptilina, nortriptilina, imipramina IMAO: tranilcipromina (Parnate), fenelzina (Nardil)	Sunatoare creste riscul efectelor secundare, putand conduce la aparitia sindromului serotoninergic.
Anticonvulsivante	Carbamazepina (Tegretol), fenobarbitalul, fenitoina	Scade actiunea anticonvulsivanta prin inductie enzimatica la nivel CYP36A4
Antihistaminice	loratadina (Claritin, fexofenadina (Telfast), cetirizina (Zyrtec)	Sunatoarea le poate scadea nivelul plasmatic, cu diminuarea eficientei tratamentului
Imunosupresoare	adalimumab (Humira), azatioprina (Imuran), ciclosporina, metotrexat, tacrolimus (Prograf)	Scade actiunea imunosupresoare a medicamentelelor indicate de obicei in transplant de organ sau boli autoimune
Antiretrovirale HIV	Indanavir, saquinavir, amprenavir, enfuvirtid, etc	Scade actiunea terapeutica a medicamentelor, prin inductie enzimatica la nivel CYP3A4
Sedative	Anticonvulsivante: fenitoina (Dilantin), acidul valproic (Depakine) Barbiturice: fenobarbital Benzodiazepine: diazepam (Valium), alprazolam (Xanax) Sedativ-hipnotice: zolpidem, zaleplon Antidepresive triciclice: amitriptilina (Tryptizol) Alcoolul	Actiunea sedativa poate fi potentata in prezenta sunatoarei
Antimigrenoase	sumatriptan, naratriptan, rizatriptan, zolmitriptan	Sunatoarea poate creste riscul efectelor secundare (inclusiv sdr. Serotoninergic), prin potentarea conscentratiilor de serotonina serica
Anticoagulante/antitrombotice	warfarina (Coumadin), fenprocumona, clopidrogel (Plavix)	Creste riscul de sangerare, datorita actiunii inductoare la nivel CYP2C9
Hipolipemiante (Statine)	atorvastatina (Lipitor), simvastatina (Zocor), lovastatina (Mevacor)	Sunatoarea poate sa scada nivelul plasmatic al statinelor, cu diminuarea activitatii terapeutice
Contraceptive orale	Toate combinatiile	Scade eficacitatea medicamentelor contraceptive prin inductie enzimatica la nivel CYP1A2, CYP3A4
Alte medicamente	teofilina (Miofilin)	Scade nivelul plasmatic al medicamentului, cu scaderea eficacitatii tratamentului, prin inductie enzimatica la nivel CYP1A2
	dextrometorfan (Tussin)	Creste riscul reactiilor adverse (inclusiv sdr. Serotoninergic)
	digoxin	Poate determina scaderea nivelului plasmatic al medicamentului, cu scaderea eficacitatii terapeutice prin actiunea de inductie a transportului P-glicoproteinei.