"Ma gandesc la acele nopti la sfarsitul carora eram scos dintr-un somn profund si ma desteptam ca si cand as fi fost inchis intr-o nuca."
"In loc ca atunci sa plece degraba, fie si in aceasta ultima directie, caci numai fuga il putea mentine pe lume, in loc sa faca asta, el s-a intins pe jos, asa cum se culca uneori, iarna, copiii in zapada, ca sa inghete."
Kafka, Jurnal
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu