mi-ai intrat în sânge.
eşti epidemia predestinată
creierului meu
şi nimănui altcuiva.
te rog, stai în loc.
te rog, nu face exces.
eşti epidemia predestinată
creierului meu
şi nimănui altcuiva.
te rog, stai în loc.
te rog, nu face exces.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
5 comentarii:
se vede că ai învăţat kilograme de biologie :D
oricum, îmi place poezia asta.
nope, asta plimbările prin pădure limpezesc gânduri. cu biologia stau chiar prost. :D
Hm!!!
Sărut mâna Katy.
Epidemia aceasta produce o metamorfoză forțată de împotrivirea rațiunii. Eu sugerez să afli înainte de orice rugăminte adresată celui/celei responsabile cu epidemia, ceea ce îți este de trebuință. Nu știu, nu doresc să mă hazardez, dar poate acea ”epidemie” este o salvare temporară de tine, mai utilă decât consecințele ce pot fi nefaste.
Analizează ...
Reverențe.
da, îmi e necesară, e o salvare nu doar temoprară, dar uneori mi se pare prea mult (adică_consecvenţa gândurilor de a se întoarce zilnic înspre acel om, zilnic, fără excepţii) şi mă-nspăimântă lucrul acesta.
mulţumesc de cuvinte. uneori îmi dau de gândit serios.
temporară*
Trimiteți un comentariu