viu răsuflarea vibrează

cu vântul ne întâlnim în pădure
stăm de vorbă ore în şir
ne comparăm pasul şi trupurile
el e de neîntrecut

îi place respiraţia mea
fragilă şi blândă

şi gleznele mele îi plac,
dar pentru ele poartă o altfel
de dragoste
e ca şi cum ai iubi cerul, -mi şopteşte,
şi gura lui coboară în iarbă
suflă un pic

câteva fire de pămînt
se rostogolesc mângâitoare
sub tălpile mele