camera de refugiu

ne strîngem acolo ca un stol de păsări
ce-şi caută refugiu de la furtună
era parcă o altă viaţă
pe atunci cînd nici cu mîna nu atingeam strugurele
de deasupra ogrăzii
acuma după ploaie
dacă uiţi să pleci capul aşa cum samuraii se salută
cînd treci sub zona umbroasă
rişti să faci un duş rece
în urma ciocnirii dintre strugurele verde şi frunte

ne ascundeam în camera ceea mică umbroasă şi liniştită
ca de nişte terorişti în timpul războiului
acolo s-au născut toate poveştile cu picovaia dama
şi istoriile mai amuzante
acolo a rămas cuptorul mare
şi paşii unei pisici blocate înăuntrul lui
e greu să-i distingi de paşii unei fantome

o cameră părăsită acuma
fără fotografii şi cărţi
fără de noi mici şi speriaţi
mirosind fericirea reală

19 iulie 2008, Puhaceni

noapte ploioasă

Nu ştiu unde se termină încăpăţînarea şi unde începe obsesia
dorinţa încrustată în aerul îndepărtat
minciuna ţinută în adîncul fiinţei
după greşeala unei singure zile
care marchează o viaţă

este un haos şi nicio minte lucidă
este război între fraţi
şi setea avidă de singurătate
nico scăpare nicio speranţă
care să domolească sentinţa

fiecare îşi va căra murdăria în suflet
scrumul celor pierduţi pe faţă

mirosul morţii o să rămînă
mult timp după tăcerea urmaşilor

nu ştiu unde se termină durerea şi unde începe suferinţa
astă noapte amărîtă nu mai vrea să apună
pe haina mea obosită nu simt amprentele oamenilor

sunt ca puiul de pasăre
cînd mama nu e acasă
şi mă dezbrac de griji aşa cum seara
înainte de culcare
îmi las în cutie cerceii brăţara colierul
aşa cum plouă acuma după fereastră
cu zgomot de grindină plouă
şi mă apropii de pervaz
dansez dansez în cercuri pînă cînd stînd în loc
lustra se roteşte ca-n timpul piruetelor
ceva asemenea vertijului nestăpînit

şi fantasmele mă îmbrăţişează din rotiri
iubesc orice fiinţă
ne privim în lumină sau în contrajur
topim distanţele

azi răsăritul de lună este de fapt apus
luna este un far aprins deasupra acoperişului
suntem prieteni fericiţi înghesuiţi într-o matrioşcă
şi nu e nevoie de cuvinte lungi
doar de sinceritate
aşa cum e apa limpede de fîntîna din care sorbim

peste gene se lasă un voal ţesut de vînt
şi umbra nopţii îmi acoperă pleoapele
aud prin somn glasul tău
în unde
cu întrepătrunderi
ca atunci cînd urmăreşti riguros un peşte în apă
şi el cînd se duce în adînc
cînd vine la suprafaţă
aşa este discursul tău
şi ploaia
prinde numai fragmente din fragmente

să ţin minte 23 iulie 2008 a fost rece şi a plouat
cu grindină a plouat 23 iulie 2008

seară de iulie în sat

cîţiva copii se tăvălesc în haine pe plajă

alţii îl imită pe tarzan

atîrnă pe o funie

care într-un capăt se termină

cu o creangă bătrînă de copac

iar în altul

cu o roată de maşină

cu tot cu mînuţele încleştate pe ea

undeva mult sub copacul înclinat deasupra apei

apa se mişcă

undeva la marginea dambei

soarele încins îmi orbeşte privirea

în sensul opus dambei cu soare

un pescăruş caută vîrful insulei

trei copilaşi poartă o discuţie foarte serioasă

despre bomboane

11 iulie 2008, Puhăceni

camera închisă

este o cameră mică
cu podul coborît şi pereţii văruiţi
ferestrele închise ermetic
în aerul acesta dintre pereţi
a rămas copilăria chinuită
sufocată
de cea mai aprigă arşiţă
şi cele mai acide amintiri

este o cameră strîmtă
în care dormim pe rînd
iar cînd ne trezim
nu spunem bună dimineaţa

este o cameră strîmtă
construită în 63
în ea ne-am simţi în siguranţă
chiar dacă ar fi război

9 iulie, 2008 Puhăceni

al doilea punct

detest fotografiile în care se zîmbeşte forţat
încordarea instalează un mecanism
în hîrtie
ce transformă energia caldă şi umană
într-un impuls ştirb de păpuşă

nu ştiu cum să reacţionez
în faţa acestei minuni contemporane
doar îmi găsesc un punct întunecat un al doilea punct
în depărtare
ca să mă distanţeze de hoţul clipelor

sunt mai mult ca sigură
de faptul că în sertarele mele
îmbătrînsec mai multe portrete cu mine
decît poze

de aici cred şi obişnuinţa de a-mi menţine privirea
într-o oarecare direcţie
precum şi deprinderea de a-mi rupe ochii periodic
de la foaia pe care scriu
într-un singur sens
ca atunci cînd pictez natură statică

detest fotografiile de la înmormîntări
şi nu o să înţeleg niciodată
de ce la înmormîntări se fac fotografii

10 iulie 2008, Puhăceni

ulanov

ulanov se trezeşte cu gura plină de moarte
şi o usturime acută în ochi
aşa cum poate fi numai trădarea
fiecare zi e o săritură în apă de la zece metri
cu aterizare pe burtă
în care killerul trebuie să-l ţintească
dar el ştie de asta

ulnov se întristează de incompetenţa killerului
fiindcă îl doare stomacul de atîtea insomnii
înghiţite pînă la marea sau obişnuita săritură în lume

însă cînd simte moartea răsuflîndu-i în ceafă
picioarele lui ca şi membrele unei prăzi
demult vînate
depăşesc frica de moarte frica de viaţă
şi fug fug fug...

ulanov e fericit acuma să sară
şi pe o bucată de pămînt
numai să nu adoarmă încă sub el

8 iulie, Puhăceni

noaptea caii nu dorm

sunt drumuri pe care le facem noi locuri perfecte pentru ascunziş
ca nişte scorburi în apă
cîţiva cai somnambuli desprinşi de herghelie
apoi vine noaptea să ia din liniştea noastră să le împletească iarba înaltă
somnul adînc în roua de pe pleoape
rece somn fără casă

este o întrecere stupidă pe viaţă şi pe moarte
în care finalul nu are nicio importanţă
alergăm înainte strîngem fructele de jos
josul este o prăpastie
încălecăm bicicletele şi ne închipuim coama albă de care ne lipim obrazul
prăpastia devine nouri
iar noi fragment de poveste ce ne ţine captivi în vis
ochii ating dimineaţa umedă
sorbim soarele dintr-un păhar de argint ornamentat cu flori
caii pasc florile de lîngă apă în acelaşi loc intangibil
nu ştim nici azi dacă au adormit
un bătrîn într-o haină murdară portocalie se apropie
ei nu se tem ei mănîncă din palme
noi suntem mici aşa ne simţim

cînd văd cîte o căruţă gonind pe aleile şerpuite
mi se pare foarte frumos că mai există aşa ceva
şi totodată biciul furios îmi ajunge pînă la stern
este o translaţie ca atunci cînd cineva jignind un om drag ţie
te jigneşte pe tine
şi asta maerge în planul subconştientului
asta nu se grimează cu nimic

cîntecul de leagăn avea un efect anestezic adormea şi un elefant
dar caii nu se prăbuşeau doar îşi urmau drumul demult zămislit

4 iulie, 2008 Puhăceni

foto: sarmant iulie 2008

menţiune: datele de pe fotografii sunt incorecte