este o cameră mică
cu podul coborît şi pereţii văruiţi
ferestrele închise ermetic
în aerul acesta dintre pereţi
a rămas copilăria chinuită
sufocată
de cea mai aprigă arşiţă
şi cele mai acide amintiri
este o cameră strîmtă
în care dormim pe rînd
iar cînd ne trezim
nu spunem bună dimineaţa
este o cameră strîmtă
construită în 63
în ea ne-am simţi în siguranţă
chiar dacă ar fi război
9 iulie, 2008 Puhăceni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu