ne strîngem acolo ca un stol de păsări
ce-şi caută refugiu de la furtună
era parcă o altă viaţă
pe atunci cînd nici cu mîna nu atingeam strugurele
de deasupra ogrăzii
acuma după ploaie
dacă uiţi să pleci capul aşa cum samuraii se salută
cînd treci sub zona umbroasă
rişti să faci un duş rece
în urma ciocnirii dintre strugurele verde şi frunte
ne ascundeam în camera ceea mică umbroasă şi liniştită
ca de nişte terorişti în timpul războiului
acolo s-au născut toate poveştile cu picovaia dama
şi istoriile mai amuzante
acolo a rămas cuptorul mare
şi paşii unei pisici blocate înăuntrul lui
e greu să-i distingi de paşii unei fantome
o cameră părăsită acuma
fără fotografii şi cărţi
fără de noi mici şi speriaţi
mirosind fericirea reală
19 iulie 2008, Puhaceni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu