ulanov

ulanov se trezeşte cu gura plină de moarte
şi o usturime acută în ochi
aşa cum poate fi numai trădarea
fiecare zi e o săritură în apă de la zece metri
cu aterizare pe burtă
în care killerul trebuie să-l ţintească
dar el ştie de asta

ulnov se întristează de incompetenţa killerului
fiindcă îl doare stomacul de atîtea insomnii
înghiţite pînă la marea sau obişnuita săritură în lume

însă cînd simte moartea răsuflîndu-i în ceafă
picioarele lui ca şi membrele unei prăzi
demult vînate
depăşesc frica de moarte frica de viaţă
şi fug fug fug...

ulanov e fericit acuma să sară
şi pe o bucată de pămînt
numai să nu adoarmă încă sub el

8 iulie, Puhăceni