noapte ploioasă

Nu ştiu unde se termină încăpăţînarea şi unde începe obsesia
dorinţa încrustată în aerul îndepărtat
minciuna ţinută în adîncul fiinţei
după greşeala unei singure zile
care marchează o viaţă

este un haos şi nicio minte lucidă
este război între fraţi
şi setea avidă de singurătate
nico scăpare nicio speranţă
care să domolească sentinţa

fiecare îşi va căra murdăria în suflet
scrumul celor pierduţi pe faţă

mirosul morţii o să rămînă
mult timp după tăcerea urmaşilor

nu ştiu unde se termină durerea şi unde începe suferinţa
astă noapte amărîtă nu mai vrea să apună
pe haina mea obosită nu simt amprentele oamenilor

sunt ca puiul de pasăre
cînd mama nu e acasă
şi mă dezbrac de griji aşa cum seara
înainte de culcare
îmi las în cutie cerceii brăţara colierul
aşa cum plouă acuma după fereastră
cu zgomot de grindină plouă
şi mă apropii de pervaz
dansez dansez în cercuri pînă cînd stînd în loc
lustra se roteşte ca-n timpul piruetelor
ceva asemenea vertijului nestăpînit

şi fantasmele mă îmbrăţişează din rotiri
iubesc orice fiinţă
ne privim în lumină sau în contrajur
topim distanţele

azi răsăritul de lună este de fapt apus
luna este un far aprins deasupra acoperişului
suntem prieteni fericiţi înghesuiţi într-o matrioşcă
şi nu e nevoie de cuvinte lungi
doar de sinceritate
aşa cum e apa limpede de fîntîna din care sorbim

peste gene se lasă un voal ţesut de vînt
şi umbra nopţii îmi acoperă pleoapele
aud prin somn glasul tău
în unde
cu întrepătrunderi
ca atunci cînd urmăreşti riguros un peşte în apă
şi el cînd se duce în adînc
cînd vine la suprafaţă
aşa este discursul tău
şi ploaia
prinde numai fragmente din fragmente

să ţin minte 23 iulie 2008 a fost rece şi a plouat
cu grindină a plouat 23 iulie 2008