libertatea mi-e cugetul

împăienjenit cu uitare

paşesc cu suflet curat

ţărmul e un alt început

in spuma valurilor

marea se revarsa

dispare

am pierdut sirul atator drumuri

cu chipuri aidoma ţie

 pe lângă care treci indiferent

şi-atâtor drumuri cu chipuri

aidoma mie ce se pierd

înainte de a fi reîntoarcere

monotonie albă sau neagră

ce-şi caută durerea de zâmbet

 în frustările anotimpurilor