"o zi chinuită ca oricare
dar ea îşi înalţă capul bandajat de pe pernă
trage aer pe gura mută
(mumie ieşind din apă)
priveşte suspicioasă
în stânga
apoi în dreapta
mă mângâie cu mâna bună
şi îmi şopteşte la ureche
rar
nu cumva să pier
vreun cuvânt:
tu eşti poarta prin care se intră în sufletul meu!
întrerupte
nopţile dau în alte
nopţi labirint prin somnul mai amar
decât pilula din creier de porc
rătăcirea e interzisă
deşi deseori păşesc pierdut
printre gemetele ei răsunând dimineaţa
pe culoarele dintre saloanele
adăpostind resturi de oameni întorşi
într-o singurătate ce te face să te întrebi
oare câţi muşcă din ciocolată
în timp ce tu îmbraci cămaşa
cu umeraş cu tot
o găsesc ţintuită în mizeria de peste noapte
veghindu-şi în scâncet propria epuizare
o potcoavă cu 32 de copci
îi încoronează acum creştetul capului
o ridic pe marginea patului
îngenunchez
şi-i spăl picioarele
prea obosit să-mi mai fie şi frică
(...)
i-am spus o porcărie la ureche
şi a-nceput să râdă
apoi i-am spus şi mai multe porcării
după porcării
iar ea râdea tot mai tare
încercând să-mi acopere gura cu palma
luată prin surprindere
râdea încurcată
râdeam şi eu cu ea
îi mai spuneam încă o porcărie
şi-ncă una
filmam cu telefonul mobil
cum îi dăduseră lacrimele de atâta râs
ca doi copii râdeam de vorbele ruşinoase
pe care i le spuneam una după alta
nu mă puteam opri să nu-i spun tot mai multe
(nu ştiu cum îmi venise ideea)
începusem să le recit cu patos
patriotic
mimam cuplete de brigadă
îi recitam porcăriile alea
imitându-l pe toma caragiu
pe amza pellea cu perfectul simplu de oltean
de-al nostru
(pe cozorici nu mi-l mai aminteam)
nu m-am oprit pînă ce n-a început
s-o doară gura de atîta rîs,
gura ei din care n-a mai ieşit o propoziţie
de cîteva anotimpuri
a fost odată ca-n poveşti
shakira are coapse mişto
rapid a bătut pe dinamo
greierele scrie la computer
raluca lucrează la academie
ce dimineaţă încântătoare
lidia poartă ochelari de mânz
perdelele au fost spălate cu suc
logopeda vine după-amiază
astăzi este frig în casă
mama mea e o ciocănitoare..."
(...)
Vîntureasa de plastic, Marius Chivu
dar ea îşi înalţă capul bandajat de pe pernă
trage aer pe gura mută
(mumie ieşind din apă)
priveşte suspicioasă
în stânga
apoi în dreapta
mă mângâie cu mâna bună
şi îmi şopteşte la ureche
rar
nu cumva să pier
vreun cuvânt:
tu eşti poarta prin care se intră în sufletul meu!
întrerupte
nopţile dau în alte
nopţi labirint prin somnul mai amar
decât pilula din creier de porc
rătăcirea e interzisă
deşi deseori păşesc pierdut
printre gemetele ei răsunând dimineaţa
pe culoarele dintre saloanele
adăpostind resturi de oameni întorşi
într-o singurătate ce te face să te întrebi
oare câţi muşcă din ciocolată
în timp ce tu îmbraci cămaşa
cu umeraş cu tot
o găsesc ţintuită în mizeria de peste noapte
veghindu-şi în scâncet propria epuizare
o potcoavă cu 32 de copci
îi încoronează acum creştetul capului
o ridic pe marginea patului
îngenunchez
şi-i spăl picioarele
prea obosit să-mi mai fie şi frică
(...)
i-am spus o porcărie la ureche
şi a-nceput să râdă
apoi i-am spus şi mai multe porcării
după porcării
iar ea râdea tot mai tare
încercând să-mi acopere gura cu palma
luată prin surprindere
râdea încurcată
râdeam şi eu cu ea
îi mai spuneam încă o porcărie
şi-ncă una
filmam cu telefonul mobil
cum îi dăduseră lacrimele de atâta râs
ca doi copii râdeam de vorbele ruşinoase
pe care i le spuneam una după alta
nu mă puteam opri să nu-i spun tot mai multe
(nu ştiu cum îmi venise ideea)
începusem să le recit cu patos
patriotic
mimam cuplete de brigadă
îi recitam porcăriile alea
imitându-l pe toma caragiu
pe amza pellea cu perfectul simplu de oltean
de-al nostru
(pe cozorici nu mi-l mai aminteam)
nu m-am oprit pînă ce n-a început
s-o doară gura de atîta rîs,
gura ei din care n-a mai ieşit o propoziţie
de cîteva anotimpuri
a fost odată ca-n poveşti
shakira are coapse mişto
rapid a bătut pe dinamo
greierele scrie la computer
raluca lucrează la academie
ce dimineaţă încântătoare
lidia poartă ochelari de mânz
perdelele au fost spălate cu suc
logopeda vine după-amiază
astăzi este frig în casă
mama mea e o ciocănitoare..."
(...)
Vîntureasa de plastic, Marius Chivu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu