totul

Nu pot să nu când ştiu că se poate.
Pot să nu când mi se-ntind cătuşele.
Când cineva îşi ascute cureaua,
când neputinţa e o cangrenă
ce roade în creieri.
Sclavie nu azi, destulă e calmitatea
cu care intrăm în supermarket,
destulă-i obişnuinţa
de a prăji pâine în toaster,
destulă imbecilitatea
de a ne potoli setea cu suc expirat.

*

Uneori îmi petrec timpul uitându-mă
prin fereastră: oamenii îşi plimbă
câinii, vopsesc gărduceanul
din faţa blocului, prind aceleaşi rufe
cu alţi cleşti, dau cu sapa în piatra
amestecată-n pământ.

Alteori ies şi eu să fiu printre ei
un căutător al nimicului,
atâta cât să simt vântul
pe piele real. Mă aşez cu o carte
pe o bancă lipsită de umbre
şi citesc, până o pisică
se apropie de picioarele mele
să-şi mângâie blana.
Ridicăm amândouă din umeri.