sâmbătă, 30 aprilie 2011

Măcar să cauţi

Mi-e foame. Mă sufoc şi mi-e frig totodată.
Tremur şi muşchii mă dor între umeri.
Tristeţea o sorb ca pe supă din mâinile făcute căuş.
Am tălpile reci, e aşa de puţin aer. Am un gol
în stomac, dar nu vreau să îl acopăr.

Ieri când mergeam am văzut o păpădie galbenă
lângă o păpădie de puf şi parcă vedeam viaţa
crescând lângă moarte.

Acum mi se întâmplă doar drumul. Nu ştiu dacă
eu îl suport sau el mă suportă. Îmi caut piatra,
îmi caut umbra, îmi caut copacul. Caut locul
unde pot sta să îţi povestesc. O bucată de cer
e întunecată, dar nu are nicio pată din altă culoare,
s-ar spune că e curată. După gardul acesta de fier ruginit
în margini câinele îşi propteşte botul într-o sacoşă
de plastic, câinele ştie că plasticul o să reziste,
totul va arde, dar plasticul o să reziste
câinele se pierde în iarba înaltă, la fel ca sute de furnici,
la fel ca o vrabie pe care pot doar să o aud. 

2 comentarii:

zung spunea...

vezi aici -

Tristeţea o sorb ca pe supă din mâinile făcute căuş.

dar nu vreau să îl acopăr.

Ecaterina Ștefan spunea...

la prima m-am gandit eu ca nu e bine si trebuie de inversat, dar tot amanam, pina-mi confirma cineva. cu verbul m-am prostit, si mi-am amintit brusc acum ca intr-a 5-a luam note destul de proaste la limba romana. si nu-mi placea disciplina deloc. acum e pacat. m-a intrigat abia la sfarsitul ciclului gimnazial, inceput de liceu. atunci incepusem sa citesc.

multumesc de corectura, madalina, cum si de trecere. voi incerca sa fiu mai atenta.