E larg sus

Deasupra încă nu e niciun tavan
în afara oricăror case
şi e alb azuriu
şi e larg sus
atât de larg încât m-aş vedea
alergând departe-departe
cu norii sub braţ.

Aici din pământuri arse oamenii smulg
buruiene, aici jos din ziduri curge ciment,
iar cactuşii se îndoaie de căldură
chiar şi pe întuneric.

Mulţi şerpi au în cavitatea bucală
glande cu venin. Oamenii nu au venin,
dar, într-o vreme,
sunt ca sacii subţiri de textile,
se destramă, se destramă
din azi în mâine,
se trag pe sfori,
se trag de sfori, până rămâne
doar praful sfârâind
pe asfalt şi amurgul -
o gură de şarpe care
înghite totul,
din care rămâne doar noaptea
înfăşurată cu fibrele oaselor
noastre strălucitoare pe cer.