Pe scări

E destul de dimineaţă
ca scrânciobul să fie încă legat.
Oamenii ies şi nu se întorc decât seara
cu lapte şi pâine-n sacoşe.
Uneori sacoşele lor au iz de afumături.
Îi salut pe toţi la rând.

Cei care îmi răspund ştiu că sunt de-a casei.

Am citit într-un manual de biologie:
mirosul de după ploaie în zile de vară
 ne face să ne simţim
fericiţi şi revigoraţi,
chiar aşa scria.

Acum asfaltul e ud de la furtuna din noapte
şi-i vară,
iar eu nu simt nimic.